Cornel Ilie
Cornel Ilie
15526 vizualizări 9 dec 2015

S-ar numi. Dar s-ar simţi aşa? Şi nu doar dacă ar fi o emoţie nativă a faptului că trăiesc în acel loc, dar oare ar fi mândri că sunt fericiţi, născuţi în Fericirea?

Ar trebui să existe o limbă oficială. Dar ar vorbi-o corect? 

I-ar înţelege nuanţele, ar folosi corect şi des verbele a căror acţiune creează fericire? Ar şti cum să folosească adjectivele care să o descrie sau liniuţa aceea, cratima, care face trecerea de la şcolit la neşcolit? Sau, poate, limba fericirii ar fi limba cu cele mai puţine cuvinte din vocabular?

Statul Fericirea ar trebui să fie reprezentat de un imn oficial. Ba chiar şi de o zi oficială.

Ce cântec ar putea fi un astfel de imn? Şi dacă nu există unul, deja, cine şi-ar lua responsabilitatea că a înţeles atât de bine care-i treaba cu fericirea încât să cânte despre asta? Oficial, nu oricum. Se spune că artiştii adevăraţi nu prea ştiu ce înseamnă să fii fericit şi de-asta creează aşa intens. Păi atunci, dacă ei nu ştiu ce înseamnă să fii fericit cu adevărat, cum să poată cânta despre asta? Iar dacă nu eşti artist adevărat, cum să poţi reprezenta această ţară? Nu se cade.

Cu ziua oficială este mai simplu, oamenii acestui loc sunt antrenaţi să sărbătorească oricând, orice, oricât. Zi, amiază, seară, noapte, dimineaţă, iar amiaza  este în regulă, sărbătoare să fie. Sau nici măcar, găsesc ei un motiv.

Ca să faci cumpărături, ca în orice altă ţară, şi în Fericirea îţi trebuie bani. Care ar fi monedă oficială? Şi la ce curs? Şi-ar deschide vreo bancă sucursale în Fericirea? Fericiţii nu ar trebui să ştie ce înseamnă credite, dobânzi şi ghişee, nu?  

Că să trăieşti în Fericirea, trebuie să respecţi legile acestei ţări. Fericirea ar avea Constituţia ei şi, dacă ai ajunge să o încalci, ai fi pedepsit. Dar cum? Cine hotărăşte ce şi cum este drept să amendezi pe cineva care nu respectă fericiţii sau le face rău? Îl condamni să nu mai zâmbească, să nu se mai bucure? Sau doar îl obligi să se simtă trist?

În acest timp, închisorile sunt aproape pline de oameni talentaţi, care scriu cărţi, de artişti neînţeleşi, oameni cu doctorate, cu diplome. Este de înţeles, doar suntem în Fericirea. Aici, valoarea nu contează. Nici dreptatea, cinstea, onoarea, demnitatea, respectul.

Există vreun candidat pentru postul de Preşedinte al Fericirii? Cum îl aleg? Că de zâmbit, toţi zâmbesc când este vorba de a fi aleşi. Pă,i dacă ar fi să ştie ce înseamnă onoarea de a conduce Fericirea, asta ar însemna că primul înscris este şi câştigătorul, că doar nu ar apuca să se certe sau să se contrazică pe vreun subiect, nu? Ar fi o dovadă că nu ştiu ce înseamnă Fericirea. Ar vorbi mult sau puţin? Ar spune ceva când ar vorbi?

Fericiţii ar trebui să-şi cunoască drapelul. Ar avea culori, ar avea blazon? Normal, dar care, în ce ordine, ce nuanţe? Nu de alta, dar analiştii din această ţară sunt foarte atenţi şi interpretează Fericirea în multe feluri. 

Dar ce se fac, oare, cu religia? Fericiţii chiar sunt aşa zen? Cât costă să te botezi în Fericirea?

Se spune că nu se ştie drumul până la fericire, aşa că nu există drumuri în Fericirea. Pur şi simplu. Există locuri îndepărtate, să le numim oraşe, la care se ajunge circulând, fiecare cum poate. Este o formă de disciplină şi auto-cunoaştere, pentru că drumul la fericire şi prin ea necesită multe capcane. Fericirea este plină de capcane.

Ar veni ziua în care un prim-ministru, cine ştie cine, ar veni într-o zi la serviciu şi, cu zâmbetul pe buze, ar trebui să îşi facă un guvern. Are o listă cu ministere pe birou, dar nu are miniştrii pentru ele. Este fericit şi el ca toţi fericiţii, dar nu se simte foarte fericit acum. 

Păi, cum să facă cu sănătatea Fericirii şi cu educaţia ei?

Ce se face cu cultura ei? Ce buget să aibă Fericirea?

Ce să mai spună că nu ştie ce să facă cu agricultura, cu economia, cu apărarea ei. Păi,  ce poliţie se potriveşte ca să aperi Fericirea? Şi, mai cu seamă, de ce sau de cine să o aperi? Cine ar vrea să o atace? Ar putea exista, vreodată, un titlu în presă, „Fericirea sub teroare”? De fapt, ar exista presă  în Fericirea….?

Fericirea, geografic vorbind, se află pe un continent. Sau este chiar ea un continent. Sau o lume, nu doar o ţară. 

 Este înconjurată de alte state, de oceane, de alte naţii. Civilizat şi diplomat este ca Fericirea să aibă ambasadori prin toţi vecinii. Cu sedii, cu tot. Cineva interesat?

Iar vecinii, dacă vor să vină şi ei în concediu aici, ar avea nevoie de viză? Ar da un interviu ca să primească viza asta? Si pe cât timp ar primi-o? 

Fericiţii. Locuitorii acestui loc, oare cum sunt ei că naţie? Ce fel de popor? 

Trebuie că au simţul umorului şi că ştiu să facă haz de necaz mai mereu. Sunt oameni buni, care ştiu să aibă oaspeţi, să fie primitori, atunci când le treci pragul. Si al casei şi al ţării. 

Poate că nu au multe şi nu au mulţi bani, pentru că, se ştie din folclor, banii nu aduc fericirea. Sunt oameni care ştiu să petreacă, chiar dacă doar asta fac mai mereu. Sunt fericiţi pentru că ştiu să se adune atunci când le este greu şi atunci sunt cei mai uniţi. Sunt fericiţi pentru că ţara în care trăiesc este foarte frumoasă şi sunt şi mai fericiţi când vin alţii, străinii, să le spună asta. 

 Ei sunt fericiţi, pentru că femeile locului sunt frumoase. Ele sunt fericite, pentru că sunt admirate în toate felurile. Si de ai lor şi de ai altor ţări. 

 Sunt fericiţi, pentru că nu ţin ranchiună şi nu rămân supăraţi mult timp pe cei care le fac rău. Altfel, dacă şi-ar aminti şi ar ţine supărarea, i-ar evita pe aceştia când ar veni, periodic, să le ceară sprijinul şi să îi voteze. Sunt fericiţi pentru că, deşi ar trebuisă aibă  totul, se mulţumesc cu nimic. 

Fericirea,  în zilele noastre, este  ţara cu cei  mai puţini locuitori.  Mulţi nici nu ştiu că  locuiesc aici, nu-şi cunosc ţara şi nici nu-i interesează, pentru că  nu  simt că  aparţin acestui loc. Alţii, oricât de mult au căutat, nu au găsit locul sau nu au trecut graniţa . 

Totuşi, se ştie doar de un singur caz, un singur om, pentru care ţara asta, Fericirea, este prea prea mică şi s-a gândit să facă el una doar a lui. Pentru el, să fii fericit nu mai înseamnă aproape nimic. El este mult decât atât. El este Preafericit.

 Cu sufletul la minte şi cu gândul la fericire, „Deşteaptă-te, fericitule!”. 

Cornel Ilie este liderul trupei VUNK (www.cornelilie.ro)

Citește și: