20 iulie 201700:241986

La poalele Tronului

Frânturi circulaseră din ureche în ureche, câteva săptămâni, în bârfa bazarelor, apoi s-au legat unele de altele ca lipite cu scuipatul colportorilor, iar acum întreaga poveste poate fi povestită.


20 iunie a căzut într-o marţi, cu şase zile înainte de sfârşitul Ramadanului. (Fix la o lună după ce raisul din Amrika, Dunald Trumb, atinsese pământul saudit). La Mecca era o zi frumoasă – doar 42 de grade la umbra Kaabei (a doua zi, temperatura urma să urce brusc la 46).

Regele Salman bin Abdulaziz Al Saud sosise de patru zile, trăgând după sine o trenă de prinţi şi prinţişori, plus nenumăraţii săi consilieri fără sânge albastru. S-a retras cum o făcea tot mai des, ca să-şi asculte în linişte refluxul minţii, ştergând cuvinte şi întâmplări.

Odată cu regele a sosit la Mecca şi întâiul prinţ moştenitor, nepotul regelui, ministrul Internelor Muhammad bin Nayef. Prinţul moştenitor secund, tânărul şi belicosul Muhammad, fiul preferat al regelui, nu se arătase.

Toată ziua, în Oraşul Sfânt, Maică a Cetăţilor, pelerini şi porumbei s-au întrecut să vestească măreţia lui Allah.

În Palatul Purităţii, reşedinţa oficială a monarhului, întâiul prinţ moştenitor număra stelele. Nici un semn de sus şi nici una dintre iscoadele sale, nu-l preveniseră pe încercatul  Muhammad bin Nayef că, în câteva ore, se va prăvăli din şaua puterii la picioarele tronului.

Înainte de miezul nopţii, regele i-a transmis că doreşte să-l vadă. Prin cotloanele palatului  - doar presimţirea apropiatului Sfârşit al Sărbătorii.    

A fost condus într-o încăpere aflată departe de aripa apartamentelor regale şi nici măcar asta nu i-a dat de gândit.

Nişte înalţi servitori ai Curţii i-au confiscate telefoanele şi, fără multe vorbe, i-au transmis porunca de a renunţa la titlul de prinţ moştenitor şi de a demisiona din funcţia de ministru al Internelor. A refuzat, rezistând cu îndârjire până spre zori, când, din pricina diabetului, l-a cuprins o oboseală cruntă.

Servitorii au convocat imediat un fel de Consiliu de Coroană şi, înainte chiar ca glasul muezinului să cheme la rugăciunea de dimineaţă, l-au declarat incapabil să-şi exercite funcţiile. Au găsit şi motivul: dependenţa de medicamentele pe care le-ar fi luat ca să-şi trateze şocul post-traumatic, după a treia tentativă de asasinat din cele patru prin care trecuse, singura care l-a rănit uşor, în vara lui 2009.

Poimâine se va împlini o lună de când, la 57 de ani împliniţi, Muhammad bin Nayef a fost obligat să-i cedeze locul necoptului său văr, Muhammad bin Salman, şi să citească în comunicatele Curţii că i l-ar fi cedat de bună voie.

Pe rege nu l-a mai întâlnit nici atunci, nici de atunci. de când zace închis şi bine păzit în castelul său de la Marea Roşie şi-şi rumegă destinul.

Într-o zi a apărut însă, pentru scurtă vreme, noul stăpân, prinţul Muhammad bin Salman, cât să înregistreze un scurt film de propagandă: Muhammad, sărutându-i mâna şi apoi  zicându-i din vârful limbii: “Nu ne vom despărţi niciodată de poruncile şi poveţele înălţimii tale”, iar el, ca un corb într-un lan de bumbac, cum spun poeţii, răspunzându-i spart “Noroc. Inshallah”.

 

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul Mediafax Group.