La așa oameni, așa Congres: Extraordinar!

„Vreți să (mai) fiu președintele vostru?”, a întrebat Dragnea, Congresul. „Daaa!”, i-a răspuns acesta. Și atunci, președintele a băut, în cinstea sa, un pahar cu apă…

Astăzi, reduta a fost apărată, la fel, cu brațe și minți de oțel, și la exterior, dar și la interior.

La 28 de ani de la baricada ridicată de Codrin împotriva lui Ceaușescu, România a demonstrat – și „cu ajutorul” fostului secretar general adjunct al PSD – că este, la o adică, un stat, pur și simplu, jandarmeresc, de vreme ce poliția, în timp ce jandarmii umflau manifestanții și-i „aruncau” în dube, undeva, în fața Sălii Palatului, se afla, și ea la protest, împotriva guvernului.

Pe cei mai tineri îi rog să mă creadă pe cuvânt. La niciun congres ceaușist, eu n-am văzut așa o desfășurare de forțe (iar mitingurile de susținere se organizau la sfârșit, dincolo, în Piața Palatului).

Autovehicule militare nu se vedeau la „principală”, milițienii (în uniformă), relativ puțini, ca să nu bată la ochi, stăteau pe scările bisericii, iar a V-a, în consemn, se preumbla niznai, civil, vezi bine, prin față pe la Athenee, pe lângă blocul Turn sau chiar înăuntru, jos, în bar. Câțiva fumau, pe trotuar, pe Câmpineanu, defilând când în sus și când în jos, ca-n „Bivolul și coțofana”, calmi și tăcuți, precum orologiul Bibliotecii.

Ca să umpli, azi, sâmbătă, toată zona, cu jandarmi, să interzici circulația auto și la pas, a cetățenilor, în centrul Capitalei, nefiind pe meleag mai mult de 100-200 de protestatari, să reții cetățeni și să-i duci la secție că au strigat prea ascuțit în portavoce, să-i mai și amendezi cu câte 3000 de lei, eu cred că este foarte-foarte exagerat.

De cine se teme PSD, Dragnea și compania, când partidul lor e lumina? „PSD e România”, a spus Firea, într-un moment de derută social-democrată. Bine că s-a dat pe mute și n-a zis: „România e PSD”, că o băga Rotaru la „defăimarea țării”.

Iar dacă afară a fost răzmeriță, înăuntru a fost circ.

Într-o atmosferă emoționantă, de mare sărbătoare, cei patru disidenți, ce-au pus „țara PSD” pe jar – Ștefănescu-Rădulescu-Andronescu-Bănicioiu – s-au făcut de muștar.

Andronescu și Bănicioiu, care au sperat până în ultima clipă că se vor lupta cu Dăncilă pentru funcția de președinte executiv (naivul fost vice se lăuda vineri: „Am dovedit că buturuga mică răstoarnă carul mare!” – Doamne ferește…), s-au pregătit cu spiciuri disidente, cu pilde, cu reproșuri și cu o farsă într-un singur act – după ce vorbesc ei în plen și le spun oamenilor ce cred despre „simulacrul lor de proces”, Bănicioiu să renunțe la candidatură în favoarea lui Andronescu și să-i ceară, simbolic, lui Dragnea să facă și el la fel și să lase o femeie-n loc.

Ei, și până să facă ei toate astea, Dragnea și cei 4000 de congresmeni o aleseseră, deja, pe Dăncilă pe post. Ceea ce i-a făcut pe comedianți să-și ia seama și să renunțe la a deveni și mai penibili, iar pe Firea să se-ntrebe prefăcut: „Nu știu ce s-a întâmplat cu disidența celor doi, pentru că au renunțat la vot”, sau cam așa ceva…

Sigur, n-au stat la fel lucrurile și cu revoluționarii de catifea, Ștefănescu-Rădulescu. Tandemul a intrat în finală cu Marian Neacșu, pentru secretariatul general, și a mâncat o bătaie la scor de neprezentare, vreodată, pe fața pământului.

Ceea ce nu l-a-mpiedicat pe „nervosul Codrin” – care, o zi înainte, mărturisea că-i vine „să-și rupă haina de pe el și să plângă” – să râdă, azi, cu niște participanți la simulacru.

Ei, la așa oameni, așa un Congres: Extraordinar!

P.S. Vă spun sincer că, dacă Dragnea nu i-ar fi păcălit, și azi, ca la carte, pe toți acești obedienți, mi-aș fi schimbat, radical, părerea despre el.