15 mai 201722:351817

Ierusalim, numele discordiei

Nici o ţară nu-şi are ambasada la Ierusalim.

Stabilirea ambasadei la Ierusalim echivalează cu încălcarea repetatelor rezoluţii ONU, care nu recunoaşte Oraşul de Aur drept capitală a Israelului.

La un an după ce, în 1948, Organizaţia Naţiunilor Unite a recunoscut statul Israel, acceptându-l ca membru, Ierusalimul a fost pus sub control internaţional. Istoria e lungă, dar piatra de hotar e anul 1967, după Războiul de Şase Zile: atunci, israelienii au cucerit, pe lângă alte teritorii, Ierusalimul de Est, aflat sub jurisdicţie iordaniană. În 1980, Knesset-ul (Parlamentul) a forţat delcararea Ierusalimului “capitala indivizibilă” a statului.

Soluţia a două state pentru conflictul israeliano-palestinian, reiterată la summitul din martie de la Amman al Ligii Arabe, susţine că Ierusalimul de Est trebuie să fie capitala statului palestinian după ce se vor fi încheiat negocierile de pace. Însă Guvernul israelian nu e dispus să dividă Ierusalimul, “inima statului”, “capitala eternă”.

Dacă tratativele de pace vor începe, Sionul va rămâne mărul de aur al discordiei. Fapt pentru care, Secretarul de Stat Tillerson a declarat ieri într-un interviu acordat NBC că preşedintele Trump va acţiona cu multă băgare de seamă şi nu se va grăbi să mute – cum a promis – ambasada la Ierusalim. Noua poziţie a Statelor Unite  a stârnit furia sponsorilor israelieni ai Partidului Republican (între care, cel mai vocal, regele cazinourilor din Vegas, Sheldon Adelson). Premierul Netanyahu s-a grăbit şi el să dea o replică şefului diplomaţiei americane, susţinând că a lămurit clar în faţa Aministraţiei Trump că doreşte mutarea ambasadei. Însă lucrurile par să nu fi stat chiar atât de ferm la întâlnirea din februarie cu preşedintele Americii. Mai cu seamă că şefii armatei şi ai serviciilor de securitate îl avertizaseră pe premier de pericolul unor violente manifestaţii de stradă. Premierul cunoştea, de asemenea, şi poziţia celor pe care i-a numit la Washington “prietenii arabi”: două state cu împărţirea Ierusalimului.

În decursul timpului, atât preşedintele Clinton, cât şi George W. Bush, ba chiar şi preşedintele Obama (mai moale) au pus, în campanile electorale, problema mutării ambasadei la Ierusalim, dar nici unul n-a îndrăznit s-o facă, gândindu-se că pune astfel în pericol negocierile de pace şi augmentează tensiunile.

Donald J. Trump a înţeles asta, ce-i drept mai târziu, însă nu prea târziu. Ceea ce nu înţelege încă Trump e faptul cu Netanyahu nu a dorit cu adevărat şi nu doreşte să facă pace cu palestinienii. Iar Ierusalimul e cel mai bun pretext pentru patosul misticoid  al premierului.  

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul Mediafax Group.