1 aprilie 201719:281740

Iepurele din Lună

Azi şi mâine-o dăm în Dao.

Mai precis, din Dao-n De.

Deschidem Shan hai jing, Cartea munţilor şi a mărilor, marele  tratat de geografie. Ca să ştim de unde trebuie să ne desprindem. Aici e Colina Vizuinilor de Vulpi, acolo e Ţara Huaxu, spre care a plecat Huang Di (Împăratul Galben), când a înţeles că nu-şi mai poate conduce împeriul,  dincolo – Qi Hai, Marea Suflului, departe – Penglai, Insula Fericiţilor, iar pe ţărmul Huanghai – Oamenii-Păsări.

Dao e calea şi călăuza; din De vine determinarea de a face primul pas. Titlul cărţii sacre (jing):  Dao De.

“Dao e plin de De”. 

Dao De jing. Autorul: Lao Zi. A trăit ascuns (şi poate că trăieşte încă, dacă nu s-a plictisit), înadins ca unii să se îndoiască astăzi că ar fi existat. În urma lui au rămas cuvintele, pe care discipolii le-au mânat cum au vrut, ca pe o turmă de maimuţe:

“Viaţa este însoţitoarea morţii, iar moartea este călăuza vieţii. Viaţa unui om nu-i decât suflu adunat la un loc. Atunci când suflul se împrăştie, înseamnă că s-a întâmplat moartea. Ştiind, aşadar, că viaţa şi moartea îşi ţin tovărăşie, ce rost mai are să ne frământăm din pricina lor?”.

Există nemurirea? Există – dincolo de cuvinte şi dincolo de tăcere, “la capătul gândirii”. După ce reuşeşti “să alungi lumea din cugetul tău”, după ce îţi “alungi din minte propria existenţă”, după ce trecutul şi prezentul se şterg, “intri pe tărâmul unde nu mai există nici viaţă şi nici moarte”...

... Tărâmul din care poţi auzi cum, în Lună, Iepurele pisează elixirul nemuririi într-un mojar de jad.    

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul Mediafax Group.