Clarice DINU
Clarice DINU
53513 vizualizări 27 feb 2017

CCR a tras practic frâna de mână, dând-o cu capul de parbriz pe Laura Codruţa Kovesi, hipnotizată de refrenul „DNA să vină să vă ia!”, ca un cântec de leagăn, în fiecare seară, în faţa Guvernului. Pentru că, de mai bine de două săptămâni, miniştrii care şi-au pus semnătura pe celebra ordonanţă 13 au fost chemaţi pe rând la DNA, ca în final cauza să fie pasată Parchetului General, procurorii Direcţiei rescriind  scenariul nopţii cu pricina şi semnalând lipsa unor avize sau nejustificarea urgenţei. „Punctul forte” al argumentaţiei DNA este că Ministerul pentru Relaţia cu Parlamentul a dat iniţial un „aviz de oportunitate cu observaţii şi propuneri” pe care l-a modificat după „discuţii tensionate” care au întâziat şedinţa de Guvern. Mai spun procurorii că primul aviz a fost „sustras”, iar sub numărul de înregistrare al acestuia apare cel de-al doilea şi că „există date că ar fi fost plăsmuite şi alte documente”. 

Una peste alta, concluzia este că, dacă s-ar fi menţinut avizul iniţial, adoptarea OUG 13 era blocată. 

Discutabil. Pentru că, potrivit legii, premierul ar fi putut decide, în lipsa consensului între membrii Cabinetului asupra soluţiei adoptate. Există cel puţin un precedent similar în istoria actelor guvernamentale recente. În 2012, Guvernul Ponta a adoptat proiectul de lege privind Roşia Montană şi l-a trimis la Parlament, deşi actul normativ avea aviz negativ de la Ministerul Justiţiei, condus pe atunci de Robert Cazanciuc. Ulterior, acesta a fost transformat în aviz favorabil cu amendamente. Şi atunci zeci de mii de oameni au protestat în stradă săptămâni bune, însă lucrurile s-au tranşat acolo unde, democratic, trebuiau tranşate: în Parlament, şi nu la DNA. 

Este adevărat că o modificare a codurilor penale, ca urmare a deciziilor CCR,  trebuia  făcută printr-un proiect de lege trimis Parlamentului care să decidă, şi nu printr-o ordonanţă de urgenţă cu efect imediat.  OUG 13 a fost profund imorală, însă nici DNA nu e mânăstire de maici. Cu atât mai puţin Dumnezeu. 

Or, tocmai acest lucru l-a sancţionat astăzi CCR, aducând Direcţia Naţională Anticorupţie în realitatea constituţională. „Într‐un stat de drept, guvernat de principiul separaţiei puterilor, standardul de bază ar trebui să prevadă ca procedura penală să nu fie folosită ca sancţiune pentru divergenţele politice. Astfel, pentru deciziile lor politice, miniştrii trebuie traşi la răspundere prin mijloace politice, iar nu prin mijloace de drept penal”, se arată în comunicatul Curţii, care atrage atenţia că DNA şi-a „arogat atribuţia de a verifica legalitatea şi oportunitatea unui act normativ”, cu încălcarea competenţelor constituţionale ale Guvernului, Parlamentului şi Curţii Constituţionale. 

Ce se va alege de dosarul OUG 13, ne vom lămuri după ce motivarea deciziei CCR va fi publicată. Deocamdată, şeful Curţii Constituţionale a dat de înţeles că magistraţii au sancţionat doar acţiunea DNA privind oportunitatea ordonanţei, iar ancheta poate continua,  în măsura în care se axează pe cercetarea unor „fapte care să atragă răspunderea penală concretă”.  Parchetul General unde  dosarul ordonanţei a ajuns a fost rezervat, admiţând că documentul „va fi determinant pentru viitorul curs al anchetei”. 

Până atunci Facebook-ul fierbe. Acelaşi Facebook care cerea aceleiaşi CCR să salveze situaţia după adoptarea infamei ordonanţe. Însă, în democraţie, nu tot ceea ce nu ne convine este obligatoriu ilegal, penal. Până la urmă, a acoperi un abuz cu un alt abuz tot hoţie e. Hoţie de democraţie. 

Citește și: