27 ianuarie 201619:3110152

Haos la supermarket

Imediat după ce am împlinit 18 ani şi am terminat şi liceul, era perioada în care urma să mă înscriu la o facultate. După pasiunea pentru muzică, cea mai logică alegere ar fi fost Conservatorul. Ar fi fost logică, dar nu şi raţională.

Mereu am avut impresia că modul de studiu de-acolo mai mult te conservă şi te inhibă, din punct de vedere al exprimării artistice, al creaţiei şi că mai mult te blazează, te descurajează să fii creativ.

În acea vreme, pe lângă ideea că trebuie să faci o facultate că aşa face tot omul normal la cap, mai era o problema, care pentru mine era mult mai gravă şi de neacceptat, aceea că intrai în armată. Pentru un an de zile. Iar dacă s-ar fi întâmplat asta, foarte curând ajungeam la ştiri, iar Cătălin Radu Tănase ar fi transmis de la faţa locului.

Aşa că, după ce am incercat să mă înscriu la o Universitate particulară, la facultatea de management, dar nu am mai ajuns la examen, m-am inscris la Facultatea de Imagine de Film şi TV. Era tot un domeniu creativ, aveam ceva pregătire şi îmi şi plăcea. Nu la fel de tare precum muzica, dar era cel mai acceptabil compromis.

În acelaşi timp eram şi angajat la Protv, ca inginer de sunet.

Am stat trei ani în acea facultate. Am simţit că nu am invăţat nimic în aceşti ani, deşi am fost la cursuri. Era o facultate particulară, dar asta nu este o scuză, ci dimpotrivă.

În anul trei am renunţat şi la facultate şi la serviciu pentru a încerca să trăiesc doar din ce-mi place, din muzică.

Să las tot ce credeam că înseamnă tot (un salariu foarte bun şi iluzia unei diplome la sfârşit de facultate), a fost cea mai bună decizie şi cel mai câştigător risc din viaţa mea. Să descopăr că pot trăi din ce îmi place cu adevărat este o şansă pentru care muncesc de-atunci mereu, pentru a nu o pierde niciodată.

O mulţime de locuri de muncă sunt ocupate de oameni cărora nu le place ce fac şi sunt acolo doar printr-o oportunitate, o nevoie materială sau de stabilitate, ci nu dintr-o nevoie de împlinire.

Un om, X, căruia nu-i place serviciul lui sau ce face acolo, ocupă locul cuiva, Y,  căruia i-ar plăcea la nebunie ce face X. Însă X a ales jobul ăsta, pentru că unde i-ar plăcea cu adevărat să lucreze nu mai sunt locuri disponibilie, fiindcă le ocupă Z şi alte litere din alfabet. Există o şansă foarte mare ca nici ei să nu fie, de fapt, la locul potrivit.

Aşa se ajunge la o stare de neîmplinire a celor mai mulţi din jurul nostru, pentru că, la un moment dat, au ales confortul unui loc sigur, decât lupta, cruntă de multe ori, pentru locul potrivit.

Vă plângeţi de deciziile proaste care sunt luate la toate nivelurile societăţii noastre? Exact, sunt pline locurile de muncă de oameni care se află în locurile nepotrivite. În acest timp, cei care ar putea lua măsuri corecte, logice, economice, şi-au găsit un salariu la o firmă de contabilitate sau s-au reprofilat, pentru că nu au găsit de lucru unde işi doreau din suflet să ajungă.

Este o dezordine uriaşă, ca într-un supermarket unde la raftul de cafea găseşti detergenţi, la pâine-bere, la dulciuri-alcool sau la fructe-mezeluri.

Şi-aşa se întâmplă pentru mulţi şi când ajung acasă, se întorc la omul nepotrivit. A fost, cândva, potrivit, dar acum nu prea mai simte la fel. Dar nici nu îi spune. Şi o lasă aşa, că mai bine este nefercit decât să o ia de la capăt cu alta sau cu altul. În timpul ăsta, toată povestea aia cu sufletul pereche se duce naibii, pentru că şi aici este dezordine. Fata aia care trebuia să fie sufletul pereche al lui X, stă cu Y, pentru că şi-au luat, deja, un apartament şi e prea complicat să o ia de la zero. Y se gândeşte mai mult la E şi simte că ar putea fi iubirea vieţii lui, dar E este, deja, in braţele lui R. Şi tot aşa, până mai intrăm într-un supermarket haotic.

Noi alegem locurile şi oamenii care ne împlinesc. Nu mai bine renunţi la un serviciu care nu te reprezintă şi te face nefericit, decât să renunţi la tine însuţi? Locul lăsat liber de tine poate fi al cuiva care chiar îl iubeşte. Şi poate aşa se eliberează locul în care vrei tu să lucrezi, pentru că, tot aşa, cineva care nu simţea că îi place acolo, l-a lăsat liber pentru cineva mai potrivit. Pentru tine.

Nu mai bine te desparţi de persoana pe care n-o mai iubeşti, decât să iubeşti pe ascuns pe altcineva şi acea altcineva nici măcar să nu ştie asta? Locul lăsat liber din viaţa ta ar putea fi ocupat de cineva care chiar te-ar putea face fericit.

Lasă liber locul de care nu aparţii, nu sta acolo dacă nu-l însufleţeşti şi dacă nu te face fericit. Lasa liber omul care nu te face să te simţi liber. Lasă orice ai dobândit, cândva, iar acum nu te mai reprezintă. Şi-o să lase şi alţii. Fă-o cât mai curând.

Ai curaj. Ai demnitate. Ai rabdare.

Daca vrei sa-i urmaresti activitatea lui Cornel Ilie, poti da ‘follow’ la pagina https://www.facebook.com/cornel.ilie.54

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul Mediafax Group.