Marian SULTĂNOIU
Marian SULTĂNOIU
2281 vizualizări 15 iun 2017

Şi, dacă PSD nu se trezeşte nici în acest ultim sfert de oră, al ultimului ceas, spre a-şi lua partidul înapoi, atunci îşi merită soarta.

N-am văzut/auzit multă lume – civili, alegători, susţinători – să fie de acord cu malversaţiunile lui Dragnea împotriva propriului guvern, cu extensie, împotriva imaginii, poziţiei şi zestrei de procente electorale obţinute în decembrie 2016, de PSD.

Tot circul cu evaluarea actului de guvernare, sintetizată în „Ceaslovul lui Vâlcov” – licenţă Grindeanu -, n-a păcălit, evident, pe nimeni, în afara Olguţei Vasilescu, căreia, probabil, i s-a promis că se va regăsi pe lista noului guvern, dacă nu cumva chiar în fruntea acestuia, pentru o nouă perioadă de tranziţie. (Ştim cu toţii că ministrul Vasilescu a primit notă de trecere de la dirigintele Dragnea, pe motiv că a amânat câteva deadline-uri, în aplicarea prevederilor Legii salarizării, şi că a devenit cel mai productiv guvernant în materie de scos lumea în stradă).

Dar, pentru că nu e menirea noastră să fim avocaţii lui Grindeanu – nici el, vreun politician fără greşeală -, şi pentru că, cel puţin, în ultimele zile pare să fi fost atins de aripa Zânei Măseluţă, a politicienilor cu demnitate reîncărcată, o să-l lăsăm să-şi apere singur cauza, nefăcând altceva decât să-i sintetizăm pledoaria.   

Eliminarea sa nu se justifică, „Ceaslovul lui Vâlcov” nefiind altceva decât o culegere de motive falsificate. (Am putea spune: precum unele dintre pânzele dosite pe sub paturi? – n.a). Cu atât mai mult, cu cât, în urmă cu doar o lună, Dragnea declara că e mulţumit „în toate felurile” de activitatea şi realizările guvernului Grindeanu.

Singurul motiv al eliminării sale este dorinţa lui Dragnea de a deţine, în exclusivitate, puterea absolută, în partid şi în ţară.

Întrucât i s-a reproşat că guvernul n-a fost în stare de aproape nimic, mulţi dintre miniştri fiind lăsaţi corigenţi de binomul profesoral Dragnea-Vâlcov, Grindeanu i-a cerut demisia, în CEx, liderului PSD, pe motiv că tocmai el, Dragnea, a ales oamenii şi i-a făcut echipa.

Pentru el, cel mai surprinzător motiv de eliminare a fost acela prin care i se reproşa că nu a „dezvoltat relaţia cu Rusia”.

Evident, în urma acestor „capete de acuzare”, mai mult decât nerealiste, nu-şi va prezenta demisia, fiind conştient şi responsabil, vizavi de faptul că guvernul este al ţării şi nu al CEx.

Va pleca în momentul în care va avea garanţia, din partea preşedintelui Iohannis, că noul premier va fi tot un membru al PSD, garanţie pe care nu a primit-o în şedinţa Comitetului Executiv.

Dacă, până atunci, Dragnea şi CEx vor să-l elimine, să o facă potrivit statutului partidului – în Congres, amintind că ar trebui convocat -, sau prin procedură parlamentară, în urma introducerii unei moţiuni de cenzură, ca să afle şi el ce i se reproşează!

Şi mai pe scurt, premierul Grindeanu îl acuză pe Dragnea, direct sau în context, că i s-a întâmplat ceva în ultima lună, acest „ceva” făcându-l să-şi schimbe, radical, opţiunile; că, în subteran, dincolo de aviditatea de putere şi dorinţa de a conduce cu mână de fier (inclusiv România), apare ideea unei interes îndreptat către Rusia; că CEx este un „grup” politic, la vârful PSD, controlat de Dragnea-Vâlcov şi apropiaţii liderului, rupt, într-un fel sau altul, de masa partidului; că inconştienţa politică a liderului îi dă posibilitatea preşedintelui Iohannis să reintre în joc, inclusiv prin a avea dreptul de a propune un premier de altă culoare politică.

Pe scurt de tot, Grindeanu cere, subliminal, sutelor de mii de membri PSD, cu vechi state, să-şi ia partidul înapoi, încăput pe mâna veneticilor.  

Citește și: