Grindeanu vrea partidul înapoi

Și, dacă PSD nu se trezește nici în acest ultim sfert de oră, al ultimului ceas, spre a-și lua partidul înapoi, atunci își merită soarta.

N-am văzut/auzit multă lume – civili, alegători, susținători – să fie de acord cu malversațiunile lui Dragnea împotriva propriului guvern, cu extensie, împotriva imaginii, poziției și zestrei de procente electorale obținute în decembrie 2016, de PSD.

Tot circul cu evaluarea actului de guvernare, sintetizată în „Ceaslovul lui Vâlcov” – licență Grindeanu -, n-a păcălit, evident, pe nimeni, în afara Olguței Vasilescu, căreia, probabil, i s-a promis că se va regăsi pe lista noului guvern, dacă nu cumva chiar în fruntea acestuia, pentru o nouă perioadă de tranziție. (Știm cu toții că ministrul Vasilescu a primit notă de trecere de la dirigintele Dragnea, pe motiv că a amânat câteva deadline-uri, în aplicarea prevederilor Legii salarizării, și că a devenit cel mai productiv guvernant în materie de scos lumea în stradă).

Dar, pentru că nu e menirea noastră să fim avocații lui Grindeanu – nici el, vreun politician fără greșeală -, și pentru că, cel puțin, în ultimele zile pare să fi fost atins de aripa Zânei Măseluță, a politicienilor cu demnitate reîncărcată, o să-l lăsăm să-și apere singur cauza, nefăcând altceva decât să-i sintetizăm pledoaria.

Eliminarea sa nu se justifică, „Ceaslovul lui Vâlcov” nefiind altceva decât o culegere de motive falsificate. (Am putea spune: precum unele dintre pânzele dosite pe sub paturi? – n.a). Cu atât mai mult, cu cât, în urmă cu doar o lună, Dragnea declara că e mulțumit „în toate felurile” de activitatea și realizările guvernului Grindeanu.

Singurul motiv al eliminării sale este dorința lui Dragnea de a deține, în exclusivitate, puterea absolută, în partid și în țară.

Întrucât i s-a reproșat că guvernul n-a fost în stare de aproape nimic, mulți dintre miniștri fiind lăsați corigenți de binomul profesoral Dragnea-Vâlcov, Grindeanu i-a cerut demisia, în CEx, liderului PSD, pe motiv că tocmai el, Dragnea, a ales oamenii și i-a făcut echipa.

Pentru el, cel mai surprinzător motiv de eliminare a fost acela prin care i se reproșa că nu a „dezvoltat relația cu Rusia”.

Evident, în urma acestor „capete de acuzare”, mai mult decât nerealiste, nu-și va prezenta demisia, fiind conștient și responsabil, vizavi de faptul că guvernul este al țării și nu al CEx.

Va pleca în momentul în care va avea garanția, din partea președintelui Iohannis, că noul premier va fi tot un membru al PSD, garanție pe care nu a primit-o în ședința Comitetului Executiv.

Dacă, până atunci, Dragnea și CEx vor să-l elimine, să o facă potrivit statutului partidului – în Congres, amintind că ar trebui convocat -, sau prin procedură parlamentară, în urma introducerii unei moțiuni de cenzură, ca să afle și el ce i se reproșează!

Și mai pe scurt, premierul Grindeanu îl acuză pe Dragnea, direct sau în context, că i s-a întâmplat ceva în ultima lună, acest „ceva” făcându-l să-și schimbe, radical, opțiunile; că, în subteran, dincolo de aviditatea de putere și dorința de a conduce cu mână de fier (inclusiv România), apare ideea unei interes îndreptat către Rusia; că CEx este un „grup” politic, la vârful PSD, controlat de Dragnea-Vâlcov și apropiații liderului, rupt, într-un fel sau altul, de masa partidului; că inconștiența politică a liderului îi dă posibilitatea președintelui Iohannis să reintre în joc, inclusiv prin a avea dreptul de a propune un premier de altă culoare politică.

Pe scurt de tot, Grindeanu cere, subliminal, sutelor de mii de membri PSD, cu vechi state, să-și ia partidul înapoi, încăput pe mâna veneticilor.