Cornel ILIE
Cornel ILIE
5513 vizualizări 10 feb 2016

Ne place postura asta în care să descriem într-un cuvânt câte ceva despre o persoana -  Briliantul, Minune, Vijelie, Regele(în mai toate domeniile avem cîte unul), Prinţesa(idem ca la rege), Chiorul, Prostănacul, Doctor etc.

Probabil că este mai uşor să nu te implici într-o descriere, ci doar să o anunţi, să dai o leapşa celui care intră-n vorbă cu tine.

Există în noi o manie a titlurilor. Şi cele în sensul de etichetă şi cele ale unor articole, reportaje, linkuri.

Din ce în ce mai mult, titlurile articolelor nu mai au nicio legătură cu ce scrie în articol. La fel şi cu titlurile pe care le oferim personajelor despre care vorbim cel mai des. Îi cunoaştem noi aşa bine, încât să îi catalogăm într-un fel sau altul? Normal că nu. Dar ne place să credem că ştim. Şi nu doar atât, ci că ştim numai noi! cum sunt ei

Asta este şi efectul vizibil al unei lipse cronice de respect pe care tindem să o avem, în general, faţă de oricine. Nu prea îţi poţi permite să cataloghezi pe cineva pe care îl respecţi. Dar pe cine respectăm noi?! În mod special, pe cei care sunt respectaţi şi de cei din afară, care se validează valoarea înaintea noastră. Dar şi pe ei până la un punct. Adică este ok să avem români-model apreciaţi de străini, dar să nu se apuce, cumva, să aibă nici cea mai mică tendinţă să se dea cu părerea despre noi, să ne dea sfaturi, pentru că imediat respectul se transformă în „las’ că ştim noi mai bine, nu trebuie să ne înveţi tu pe noi!”.

Punem etichete, dăm titluri, caracterizăm, apreciem şi judecăm după cât de foame sau somn ne este. Şi atunci ce se întâmplă? Vine un om responsabil, vizionar, educat, impecabil ca trecut şi prezent şi propune o lege prin care dacă pui astfel de etichete sau de titluri eşti amendat. Dacă aş folosi ghilimele mai sus, de la responsabil până la impecabil, aş intra în marja de penalităţi propuse de talentatul domn Dragnea.

În primul an de alegeri, pe tura lui ca preşedinte de partid roşu, bagă pe sub uşă o propunere de lege care nu face decât să evoluăm de la stadiul de a pune etichete la cel de injurături.

Dânsul, cu mimica unui interpret de muzică populară, dar care n-are nicio muzicalitate în tonul vocii, ne bagă într-o horă care nu mai de bucurie nu este.

Legea defăimării îl defăimează pe domnu’ Liviu mai tare decât condamnarea legată de fraudarea alegerilor de acum câţiva ani.

Hai să mai punem nişe etichete, până nu este prea târziu.

Undeva, între nişte pereţi de cârciumă de munte, un animal reduce un om la nivelul de pradă. O femeie care, prin meseria şi pasiunea ei, apără un om de pericolele muntelui, nu se poate apăra de pericolul unui munte de om.

Salvamontista de la Straja, care a crezut în forţa cuvântului mai tare decât în cea a pumnului, este simbolul în care ne regăsim din ce în ce mai mulţi. Cei care nu mai avem puterea să nu vorbim, cei care nu mai avem răbdare să aşteptăm încă o generaţie de politicieni rataţi, cei care strigăm până declanşăm avalanşa.

Piatra din care este făcut orice munte are mai mult suflet decât jivina interlopă care a lovit acea femeie. Acea femeie suntem noi, iar interlopul este politicianul de tipul Dragnea sau oricare altul din orice partid, care, ne lovesc atunci când ne ridicăm de la masa noastră să le atragem atenţia, încercând să ne pună la pământ, lovitură cu lovitură.

Liniştea nu vine odată cu tăcerea.

Daca vrei sa-i urmaresti activitatea lui Cornel Ilie, poti da ‘follow’ la pagina https://www.facebook.com/cornel.ilie.54

Citește și: