23 iunie 201720:242095

“Frumoasa adormită” a lui Juncker - o băbătie dezabuzată

Consiliul European de vară, care se încheie astăzi la Bruxelles, s-a învârtit în jurul Cooperării Structurale Permanente în materie de apărarea.

”A sosit timpul să trezim frumoasa adormită”, a exclamat  Jean-Claude Juncker, preşedintele Comisiei Europene. Injectat de cancelarul Merkel cu o doză (era cât pe ce să zic duşcă) zdravănă de optimism, domnul Juncker vede iarăşi defilând prin faţa ochilor Armata UE. Adică o instituţie care nu va exista în viitorul previzibil, nu doar fiindcă, de la Războiul Rece n-au existat niciodată bani pentru ea, ci şi fiindcă, dacă dai la o parte sintagmele în care e împachetată la masa discuţiilor, nimic clar nu pot comunica liderii Uniunii despre structură şi obiective.

Aşa cum arată astăzi în proiect, zisa Armată UE, nu face decât să încalce cu nonşalanţă “cei 3 D” formulaţi încă din vremea preşedintelui Bill Clinton: “no decoupling, no duplication, no discrimination”. Primul D se referă la imperativul de a nu decupla Statele Unite de securitatea Europei, legătură vitală în ultimii nouăzeci de ani. Cel de-al doilea D se referă la faptul că proiectul Armatei UE nu face decât să duplice structurile NATO, risipind logistică şi fonduri. Forţa ar trebuie să stea nu în redundanţă, ci în complementaritate. În fine, al treilea D vizează discriminarea la adresa membrilor NATO care nu sunt şi membri ai UE (Turcia constituie cazul cel mai vizibil, cu  cea mai numeroasă armată din Europa, dar e vorba şi despre Norvegia şi Albania).

De altfel, Armata UE se confruntă încă înainte de a se naşte de această realitate: între cele 27 state membre UE, pe 5 nu se poate conta, având o politică declarată de neutralitate, iar 22 de state sunt şi membre NATO. Care urmează să fie statutul acestor 22 de ţări, între care şi România, în perspectiva unei Armate UE? Va mai funcţiona celebrul articol 5, sau vor fi lăsate sub umbrela exclusivă a noii structuri militare?

Dacă ne luăm după declaraţiile oficialilor, Armata UE se conturează ca o armată a Occidentului Europei – deşi n-o pândeşte nici o ameninţare dinspre Atalntic. Donald Tusk, preşedintele Consiliului European, care între timp a învăţat limba engleză (deşi Juncker crede că după Brexit va deveni o limbă moartă), a declarat ieri că, şi în materie de apărare comună, ritmurile vor fi diferite pentru fiecare ţară. Adică vor fi neglijate tocmai ţările aflate pe flancul estic, care au nevoie să fie apărate, dar nu-şi pot permite contribuţii notabile la Armata UE.

Apropo: ”frumoasa adormită” are - per total, interguvernamental nu supranaţional - un buget al apărării de vreo trei ori mai mare ca al Rusiei, însă cheltuielile cu personalul reprezintă peste 50 la sută  – să ne amintim că în războiul contra Libiei a rămas fără muniţie, iar în Afganistan era incapabilă să execute, de pildă, misiuni de noapte, sau să se îndepărteze de la bază.

Ar mai fi multe de spus, mă rezum deocamdată să remarc poziţia lucidă exprimată de preşedintele României (pe zi ce trece mai iscusit): ”Dorim să existe o colaborare strânsă între ţările membre ale Uniunii, Noi o să ne aducem contribuţia, dar cu aceeaşi menţiune pe care am făcut-o şi cu alte ocazii - nu vrem să dezvoltăm un paralelism cu NATO. Vrem să dezvoltăm structuri care, pe de o parte, satisfac nevoile Uniunii, pe de altă parte completează şi nu concurează structurile NATO”.   

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul Mediafax Group.