Focul și furia fostului strateg al președintelui Trump

După ce finanțatorul l-a presat să-i ceară iertare președintelui Trump, Steve Bannon a fost obligat să părăsească platforma de știri ultra-conservatoare cu accente rasiste și xonofobe Breitbart, pe care a condus-o, ca președinte executiv, din 2012 și, în campania electorală, a pus-o la dispoziția candidatului Trump. „Obligat”, fiindcă – atunci când a plecat din postul de consilier pe Strategii Politice de la Casa Albă – s-a declarat bucuros să se întoarcă la uneltele sale, pe care de altfel nu le abandonase niciodată, sugerând că încă furnizează idei fostului său șef. Mai mult, Michael Wolff afirmă că ar fi declarat unor sponsori republicani că el însuși se pregătește pentru prezidențialele din 2020. În octombrie trecut, Bannon comunicase presei că actualul ocupant al Biroului Oval n-ar avea decât 30 la sută șanse să-și termine mandatul.

Poate părea paradoxal, dar „Foc și furie”, cartea lui Michael Wolff, nu e despre președintele Trump, ci despre Steve Bannon. E o colecție de păreri, obsesii, simpatii și antipatii ale fostului consilier al președintelui Americii. Timp de opt luni, cât a fost parte a Administrației, Bannon s-a simțit stăpânul Americii și stăpânul lumii. (Nimeni nu poate nega faptul că multe dintre deciziile controversate ale lui Donald J. Trump, au fost, până în vara lui 2017, inspirate de narcisistul strateg). Transferul acesta psihanalizabil de putere l-a determinat să epateze, să nu se mai cenzureze în conversațiile cu terți. Profitul e sută la sută al jurnalistul Wolff, colecționar asiduu de bârfe politice.

Bannon n-a negat niciodată declarațiile și dezvăluirile puse pe seama lui în carte. Însă a trebuit să corecteze, după cinci zile de scandal, relatările despre fiul președintelui, Donald John Trump Jr. Relatând o întânire a acestuia din 2016 cu o avocată rusoaică, a catalogat episodul drept „antipatriotic” și de „trădare” – echivalentul unui denunț făcut procurorului care anchetează relațiile dintre echipa de campanie Trump și oamenii lui Putin. Bannon a declarat că nu s-a referit la Junior – care e un „patriot”, iar ilustrul său tată un lider cu „realizări istorice” – ci la cu totul altcineva (Paul Manafort, prezent și el, în calitate de manager de campanile, la întâlnirea în care i s-ar fi făcut respectivei avocate confidențe incriminatoare despre contracandidata Hillary Clinton).

Pe președintele Americii trebuie să-l fi scos rău din sărite și referirile la cuplul de consilieri Jared Kushner și Ivanka (porecliți de Bannon „Javanka”), ținta sarcasmelor fostului lor coleg.

Ce scrie Michael Wolff, la dictarea lui Bannon: „Punând în balanță riscul și recompensa, atât Jared cât și Ivanka au decis să accepte rolurile în Aripa de West (unde se află Biroul Oval, dar și birourile principalilor consilieri, n.m.), ignorând sfatul aproape tuturor celor apropiați. A fost o decizie comună a cuplului și, într-un anume sens, un job comun. Cei doi au făcut unul cu celălat o înțelegere importantă: dacă, vreodată, în viitor, se ivește ocazia, ea va fi cea care va candida la președinție. Primul președinte femeie, Ivanka. Nu Hillary Clinton, Ivanka Trump”.

Cel care, când a părăsit Aripa de West, declara presei că pleacă „la luptă pentru Trump și împotriva opozanților săi de la Capitoliu”, Steve Bannon arată acum – după ce a pierdut și Breitbart News – dezarmat, bâzâit de propria furie, atins de scânteile clevetirilor sale.