Lelia MUNTEANU
Lelia MUNTEANU
2454 vizualizări 31 dec 2017

În vară, a publicat o carte tulburătoare, pe care în noaptea asta mi-am propus s-o duc până la capăt, cu un ochi spre protestele din Iran: ”Înaintea zorilor. Poveşti din Alep, despre război şi speranţă”.

Scurmând prin nepreţuitele ruine ale odată strălucitorului Alep, Ibrahim Alsabagh a găsit ceva ce ne poate folosi multora: ”nădejdea în mijlocul suferinţei”. Pentru că s-a simţit acolo, în flăcările războiului, împreună cu credincioşii săi de toate religiile, ca în cuptorul din Cartea profetului Daniel de unde răsunau câtecele de slavă pe care Dumnezeu le-a auzit.

(Un Te Deum – ”Ţie, Doamne” - personal e convorbirea cu Dumnezeu a fiecăruia, la sfârşit de an, când se mulţumeşte pentru toate momentele milei Sale). Iată-l pe al părintelui Alsabagh:

”Întâi de toate, vreau să dau slavă lui Dumnezeu pentru acordul de pace din 22 decembrie 2016, încheiat între armata regulată  şi grupurile înarmate. De atunci am putut trăi în pace, nu au mai căzut bombe pe case, pe şcoli, pe spitale, pe lăcaşe de cult.  După ani de război, ni s-a părut o minune.

Îi mulţumesc lui Dumnezeu atât Papei Francisc pentru rugăciunile şi demersurile în sprijinul Siriei, cât şi episcopilor şi preoţilor care ni s-au dedicat în multe feluri - în gesturile lor am simţit duioşia lui Dumnezeu faţă de noi. Recunoştinţa mea se îndreaptă şi spre copiii lumii care, din 5 decembrie 2016, au fost invitaţi să se roage pentru pace, în fiecare primă duminică a lunii, împreună cu copiii din Alep. Un alt mare dar pe care l-am primit şi pentru care îi sunt recunoscător lui Dumnezeu e ajutorul creştinilor de pretutindeni şi al persoanelor fără de credinţă. Au avut milă de noi şi ne-au arătat afecţiune şi prietenie, trimiţându-ne ajutoare consistente cu care am putut să acordăm ajutor populaţiei în vremea războiului, dar şi în timpul acesta  de pace. De când armele tac, împreună cu numeroşii şi generoşii voluntari care ne sunt alături în acţiunea de asistenţă,  am reparat mai mult de 800 de case, am ajutat peste 380 de tineri să înceapă o mică activitate şi zeci de familii să facă faţă necesităţilor  reconstrucţiei. Am demarat patruzeci de proiecte. De exemplu, garantăm ajutor economic pentru 1.116 de tinere perechi căsătorite din 2010 şi pentru optzeci de perechi de logodnici care doresc să se căsătorească şi să-şi întemeieze o familie.

Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru toţi cei care au continuat să trăiască la Alep în timpul războiului. Mă gândesc la numeroşi preoţi, la monahi şi monahii care, împărtăşind cu credincioşii foamea, setea, frica, riscul cotidian de a muri, nu s-au cruţat şi  s-au îngrijit de necesităţile tuturor, au semănat speranţă, ascultând şi mângâind inimile rănite. Împreună cu ei au rămas medici, infirmieri, profesionişti şi meşteri care le-au pus la dispoziţie, cu generozitate, competenţele celor în nevoie. De asemenea, mulţi credincioşi creştini au decis să nu părăsească oraşul, însufleţiţi de convingerea că Dumnezeu îi voia chiar aici, ca punţi ale păcii între facţiunile aflate în conflict.

În sfârşit, îi mulţumesc Domnului că mi-a dat curajul de a veni aici, la Alep, în urmă cu trei ani. M-a condus, arătându-mi zi după zi calea, fără a permite să mă simt dezorientat. Am putut fi un instrument al dragostei, al duioşiei, al mângâierii Sale. Pentru aceasta îi mulţumesc din toată inima”.

--

Citește și: