24 iunie 201720:3623127

Firea, Jack şi vrejul de fasole

Atâta festivism şi cult al personalităţii n-am mai văzut de când eram eu la o grădiniţă fără grădină de zarzavat în anexă. Iar pe timpul acela, maestrul de ceremonii se numea Gheorghe Gheorghiu-Dej.

Bucureştiului i-a fost rezervat, de către edilii săi - „Neagră ca Zăpada” şi ultimii şase pitici (unul fiind în cădere liberă de pe Turnul Chindiei) - statutul de prima comună-capitală-europeană. Vorba aceea (care, în ultimele zile, a devenit hit) - „Dacă n-ar fi de plâns, ar fi de râs”.

Ieri, la Cinema Gloria, a rulat filmul „Un an de fabuloase împliniri ratate de-ai noştri edili”, vizionat - între alţi aduşi cu arcanul - şi de preaocupaţii miniştri (e)moţionaţi, Dan, Daea şi Bodog.

Ce am reţinut din acest nou episod al „Cântării Gabrielei Firea”, faza pe Capitală, a fost că Primăria Generală nu a realizat (finalizat), într-un an de mandat, aproape nimic concret, dar că are de gând, pe viitor, să „ctitorească”, între alte proiecte epocale, sute de grădini de legume şi zarzavaturi, pe lângă şcolile şi grădiniţele Capitalei, produsele proaspete fiind destinate meniurilor servite în cantinele (?!) acestor instituţii.

Copii, vi se pregăteşte ceva! Pe cuvânt de pionier!

„Am spus şi ne vom ţine de cuvânt, că pe lângă cele mai multe şcoli şi grădiniţe dorim, împreună cu specialişti de la Ministerul Agriculturii, să amenajăm grădini de legume şi zarzavaturi, care să fie folosite în cantinele şcolare astfel încât copiii noştri să mănânce sănătos. Este foarte important, un obiectiv ambiţios, dar îl ducem până la capăt”, a spus „mămica” voastră de la Voluntari, Gabriela Firea.

Pentru exemplificare, personal, aş fi pus în scenă, atunci şi acolo, în loc de dansuri şi diverse muzici, o miniscenetă pe versurile poeziei lui Marin Constantin - „Grădina de legume”. Cred că s-ar fi potrivit mănuşă.

„Din grădina cu legume / Toate le cunosc pe nume. / Uite colo, muşuroi, / Căpăţâni de Usturoi. / Discutând cu doi Cartofi, / Graşi, înfumuraţi şi fonfi. / Lângă Ceapă se asmute / Un sfrijit de Ardei iute. / Are el o răfuială, / Cu Gulia rea şi cheală. / E-o problemă-a lor mai veche / Nu e… Morcov la ureche ! / Şi ca martor îşi aduce / Un văr prim… Ardeiul dulce. / Nici Gulia nu se lasă, / O Ridiche şi o Varză, / Vin să-i facă ei dreptate, / Mai încolo, mai departe. / Vinetele stau şi ele / La sfat cu trei Pătlăgele. / Îşi comunică secrete, / Între ele, între fete”.

Păi, bine mă, maestre, mă…?

Ei bine, şi eu cred că e o idee foarte bună, care merită tradusă, în practică. Dar numai şi numai după ce vom răspunde câtorva întrebări necesare.

Bine, amenajăm grădini de legume şi zarzavaturi, împreună cu specialişti de la Ministerul Agriculturii (evident, în frunte cu ministrul Daea), şi după?! Ce facem după? Vom obliga părinţii, educatorii, profesorii, copiii, la ora de dirigenţie, să îngrijească business-ul?

Cine şi din ce bani va construi depozitele şi cantinele de pe lângă şcoli şi grădiniţe? Sau recoltăm, strict, cât se consumă pe zi, şi mâncăm în curtea şcolii, cu sare?!

Nu-i mai simplu să anulăm activităţile dubioase, din pieţele Capitalei, reclamate de toţi producătorii oneşti şi cinstiţi, care nu-şi mai pot vinde marfa din cauza „precupeţilor” - ca să ne exprimăm eufemistic -, şi să cumpărăm marfa de la ţărani, în virtutea unor contracte de producţie bio, ca să trăiască toată lumea, inclusiv micii producători?

N-ar fi minunat dacă, împreună cu primarii din Ilfov, unde „există iarbă cât cuprinde”, am hotărî ca, în loc să includem sute de hectare de teren agricol, an de an, în intravilan, pe care să dezvoltăm zeci de rezidenţiale inutile, unele de nelocuit, să creştem oile pe care (cică, ironic) le-a invitat Negoiţă în sectorul lui şi al familiei sale!?

N-ar fi bine să insistăm, împreună cu aceiaşi primari din Ilfov, ca producătorii să se asocieze, pentru a putea, mult mai lesne, să iniţieze, coordoneze, dezvolte, circuite perfect posibile, aşa cum au înţeles să facă sute de producători din Ardeal, ca să nu mai vorbim de agricultorii din vestul Europei?

Eu înţeleg să vrei să rupi gura târgului cu câte-un fonfleu de genul, dar chiar şi „Jack şi vrejul de fasole” a avut, totuşi, o limită…  

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul Mediafax Group.