Cornel ILIE
Cornel ILIE
45370 vizualizări 10 mar 2016

A privit pe toată lumea din sală în ochi, a certat pe toată lumea prin intermediul jurnaliştilor, s-a certat pe el însuşi, a vorbit cu ciuda vânătorului care a ratat ţinta, dar şi a celui pus la ţintă.

De douăzeci şi ceva de ani, în fiecare an, la început toamna şi de câţiva ani în primăvară, se ţine cel mai important turneu de tenis din România. Nu a existat an în care să nu fiu acolo.

Era locul de vacanţă din mijlocul săptămânii pentru foarte multi bucureşteni, de la copii până la pensionari. Este adevărat că era şi locul de promenadă, mai ales la finale, al unor politicieni, fani ai tenisului, căroroa le plăcea să stea la lojă, dar nu au făcut nimic pentru sportul ăsta, deşi a avut mereu nevoie de ajutor de la statul român. Geoană, Florin Georgescu, Copos, erau cei mai prezenţi, dar şi cei mai absenţi, în acelaşi timp.

În timp ce turneul creştea în premii şi în valoarea numelor de pe tablou sau din meciurile demonstrative, arena a rămas la fel - într-o continuă degradare şi unica din ţară!, unde să poată avea loc un astfel de eveniment, care aducea mulţi bani. Şi proprietarului de turneu, dar şi la stat.

2016 este ultimul an în care se va mai ţine acest turneu, conform lui Ţiriac, care a spus că îl vinde, pentru că, acum nici măcar arena asta nu mai poate fi folosită, pentru că s-au prins unii că, brusc, este periculoasă. În loc de aproape 5000 de spectatori, vor fi doar 2000.

Pe aceeaşi arenă se ţine şi turneul internaţional feminin, unde avem cinci jucătoare între primele 100 din lume.

Deci nu avem Stadion Naţional, nu mai avem Arenele BNR, pentru tenis, nu avem nici patinoar sau bazin olimpic.

Nu mai avem sport, practic. Am rămas cu reflexul de a avea pretenţii să câştigăm meciuri, finale, medalii, competiţii, dar fără un loc unde se pot antrena sportivii sau unde pot creşte alte generaţii de potenţiali campioni.

Au rămas în creştere sau pe loc de supravieţuire, rugby-ul, handbalul feminin şi ceva probe de gimnastică şi atletism.

Este dureros, nu trist. Este groaznic de frustrant, pentru că nişte idioţi, unul mai tâmpit ca altul, timp de vreo douăzeci de ani, nu au fost în stare, nu să facă ceva pentru sport, dar să se gândească măcar la asta. Toţi preşedinţii de federaţii apar la scara avionului când câştigă vreun sportiv pe-afară şi tot ei le uită numele, de cum s-au suit pe locul din spate al maşinii.

Am ţinut cu mânia lui Ţiriac, chiar dacă, poate, ascundea şi alte motive care ţin de businessul lui. Timp de două zeci şi ceva de ani mi-a dat şansa la o evadare, la câteva zile de frumuseţe, de linişte, de lecţii de gândire, toate datorate tenisului.

Nu am ţinut cu el când a trecut înapoi în faza de „regele şi muritorii”, la aroganţa celui cu averi şi comori faţă de cei care vor să-i pună întrebări. La fel şi Năstase, care împreună cu Ţiriac, păreau bătrânii din Muppets.

Nu am văzut nicio conferinţă de presă cu Smith, Sampras, Laver sau McEnroe, dar parcă nu mi-i pot imagina având aşa o atitudine lipsită de respect faţă de presă. Mai ales că este tenis, nu fotbal, cu toate că s-a trezit cineva la final, să întrebe şi de Dinamo, care, cică, are şanse de Champions League, în sfârşit.

Asta este, dacă rămânem fără terenuri de sport, poate totul este o mare campanie făcută de sponsorul lui Halep, ca să jucăm mingea în toţi pereţii pe care îi întâlnim, nu pe terenuri.

Sunt unii oameni mai pereţi decât zidul. În ăia aş da cu toate mingile din lume, cu toate puterile.

Să ne bucurăm tare pentru câte meciuri o să mai câştige Halep, naţionala de handbal feminin, pentru onoarea rugbyştilor şi cele câteva medalii pe care , probabil, le vom câştiga la Olimpiada din vară.

Sportul a pierdut meciul cu România.

Daca vrei sa-i urmaresti activitatea lui Cornel Ilie, poti da ‘follow’ la pagina https://www.facebook.com/cornel.ilie.54.

Citește și: