Distanța care îmbolnăvește

Publicată în 1995, în al șaptesprezecelea an al pontificatului, „Ut unum sint” conține trimiteri explicite la călătoria pastorală din Norvegia, Islanda, Finlanda, Danemarca și Suedia, desfășurată în iunie 1989, prima în istorie a unui Papă.

„Aș dori, în această privință, să amintesc o atitudine dictată de iubirea fraternă și impregnată de o profundă luciditate a credinței, pe care am trăit-o cu o participare intensă. Se referă la celebrările euharistice, pe care le-am prezidat în Finlanda și în Suedia în timpul călătoriei mele în țările scandinave și nordice. În momentul împăr­tășaniei, episcopii luterani s-au prezentat celebrantului. Ei au vrut să demonstreze prin acest gest dorința de a ajunge la momentul în care noi, catolici și luterani, vom putea lua parte la aceeași Euharistie, și au dorit să primească binecuvântarea celebrantului. Cu dragoste, eu i-am binecuvântat. Același gest, atât de bogat în semnificații, s-a repetat la Roma, în timpul Liturghiei pe care am prezidat-o în Piața Farnese, cu ocazia celui de-al șaselea centenar al canonizării sfintei Brigitta, la 6 octombrie 1991”.

Acest ultim episod invocat de Papa Ioan Paul al II-lea în enciclică – 600 de ani de la canonizarea Sfintei Brigitta a Suediei – care i-a pus față în față pe catolici și pe luterani, a conținut o altă premieră. În bazilica Sfântului Petru s-au rugat împreună cu Suveranul Pontif primații luterani, au cântat împreună „O, lumină a bucuriei”.

Un înalt reprezentant al delegației luterane l-a întrebat, în zilele acelea, pe Papă dacă faptul că au oficiat împreună poate fi considerat ca o recunoaștere tacită a apostolicității comunității luterane. Ioan Paul al II-lea i-a replicat, în maniera inconfundabilă a Sanctității Sale: „Întrebarea s-ar putea pune și altfel: cei doi arhiepiscopi luterani, aflați cu mine în altar, au recunoscut primatul papal?”.

Ioan Paul al II-lea nu i-a iubit pe iezuiți, marginalizându-i cât i-a stat în putință și oferind în schimb privilegii prelaturii personale Opus Dei (Lucrarea Domnului). Iată însă că tocmai un iezuit e chemat de Dumnezeu să-i continue lucrarea.

Mâine, la rugăciunea din catedrala de la Lund, și poimâine la Liturghia de la Malmö, creștinătatea catolică va exersa ceea ce Papa Francisc numește „cultura întâlnirii”. Pentru două zile, se va topi „distanța care îmbolnăvește”. Consecințele acestor două zile pot fi uriașe pentru întreaga omenire.