4 mai 201611:121503

Descurcă-te, române!

Cât de rău a putut să meargă omenirea, cândva, de a apărut politica?

Se poate să fi fost când oamenii si-au pierdut încrederea unii în alţii şi atunci s-au insinuat unii care au profitat de asta, spunând că se ocupă ei să rezolve nişte situaţii.
Dacă oamenii ar avea încredere unii în alţii nu ar mai fi nevoie de politică. Sau de contracte. Un contract apare odată cu premiza că celălalt te va păcăli şi vrei să te asiguri că n-o s-o facă.
Aşadar, politica a apărut pe fondul unor slăbiciuni devenind una dintre cele mai mari puteri.

Avem nevoie, totuşi, de politică? Am putea să ne descurcăm fără ei, cei care se lăfăie în spatele unei responsabilităţi de care n-au habar, dar se îmbată cu puterea ei?
A cui nevoie este mai mare: a lor de a conduce, de a avea putere sau a noastră de a fi conduşi, de a pasa responsabilitatea unor decizii către alţii, ca să avem pe cine da vina?

Mă întreb asta din ce în ce mai tare, în special după ultimele două săptămâni, timp în care un partid şi-a schimbat trei candidaţi la primărie din motive unul mai ridicol ca altul, preşedintele altui partid a fost condamnat pentru că a trucat alegerile şi partidul lui îl vede ca pe un erou pentru asta.

Alunecând mai departe pe toboganul ăsta ce duce spre un tomberon, avem scandalul cu diluanţii din spitale, care mi se o formă de genocid de un cinism suprem şi nimeni nu se agită să facă revoluţie şi curăţenie de nenorociţi în ministere, în conduceri de spitale şi închis firmele care au furat. Dimpotrivă, se acoperă unii pe alţii, îşi diluează vinovăţia cu mai mult de 10%.

Cultura a creat o premieră fabuloasă, opera s-a făcut circ, artiştii s-au făcut sindicialişti, iar sindicaliştii s-au făcut de toată ruşinea, de nu îi mai spală niciun diluant. S-a făcut demonstraţie de un naţionalism frate cu prostia, ignoranţa şi comunismul. În artă nu există paşapoarte sau cetăţenii.

La sport suntem în anul în care ce aveam şi noi mai constant şi mai bun, gimnastica, a rămas la pământ, nu la sol. Singurul turneu internaţional de tenis s-a închis la câteva zile dupa asta, pentru că nu există arenă corespunzătoare să se joace.
La fotbal, campionatul a fost câştigat de o echipă care nu joacă la ea acasă, iar antrenorul ţine cu altă echipă decât cea pe care o conduce şi care este foarte aproape să se închidă.

Undeva, toate sunt efectul politicii care s-a dus în ţara noastră.
Am putea trăi fără politică şi fără politicieni? Ne-am putea organiza, într-o comunitate ideală, fără să avem nevoie să existe reprezentări politice în toate mediile?
Mă gândesc cu groază la momentul alegerilor, pentru că mă aflu între două gânduri, din care nu pare să iasă nimic bun - 'pe cine naiba să aleg, pentru că trebuie să votez, este responsabilitatea mea, obligaţia mea?’ şi ‘dar dacă nu votez, pentru că nu mai vreau să alimentez ideea de răul cel mai mic?’.

‘Deşteaptă-te, române’ nu mai este valabil, a trecut vremea lui. Suntem în vremurile lui 'Descurcă-te, române!’.

Daca vrei sa-i urmaresti activitatea lui Cornel Ilie, poti da ‘follow’ la pagina https://www.facebook.com/cornel.ilie.54

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul Mediafax Group.