25 februarie 201718:441606

Dansul săbiilor lui Damocles, deasupra capetelor noastre

Eu zic să fim corecţi, până la capăt, şi să vedem care dintre săbiile lui Damocles e mai ascuţită, care mai "dreaptă", care mai îndoielnică. Şi să alegeam una: pe cea mai potrivită.

Mai nou, personajele noastre proeminent-sociale abordează simbolistica sabiei lui Damocles cam „inflaţionist”.

Spre exemplu, preşedintele Iohannis spunea, la bilanţul DNA: "Ordonanţa numărul 13, nefericita Ordonanţă 13, din 2017, a fost abrogată, măsurile ameninţătoare la adresa luptei anticorupţie au fost retrase şi sabia lui Damocles pare a fi fost, pentru moment, îndepărtată”.

Iată ce spunea, la rândul său, procurorul general al României, Augustin Lazăr, despre aceeaşi sabie, într-un interviu acordat TVR:

"Nu mai puţin de 16 magistraţi, şapte judecători şi nouă procurori, au fost trimişi în judecată pentru săvârşirea unor infracţiuni. Nu există nicio diferenţiere, oricine a comis o faptă prevăzută de legea penală, standardele sunt aceleaşi. Sigur că cei cărora li se aplică legea penală ar dori o altfel de răspundere. Aşa ceva nu e posibil, adică să pui sabia lui Damocles deasupra unui magistrat judecător să îi spui că de fiecare dată când va greşi în dosar, şi va greşi omeneşte – toţi suntem oameni -, îi va lua casa sau îi va lua gâtul sau… cine ar mai sta să mai judece în condiţiile acestea".

Apoi a adăugat: „Dacă aceste discuţii ar veni în condiţii de linişte, poate că mai mulţi ar spune <hai să analizăm!>. Dar ideea generală e <hai să slăbim răspunderea funcţionarilor publici, până la 200.000 de lei, dar, grijulii fiind, hai să strângem răspunderea magistraţilor, pentru ca ăştia să fie inhibaţi!>. Nu vi se pare aşa, ca o agendă ascunsă?".

Dacă în privinţa OUG 13, introducerea, în context, de către preşedinte, a unei referiri la armamentul din dotarea legendarului Damocles (mai degrabă a lui Dionisos din Siracuza), mi se pare corectă şi inspirată, nu aceeaşi impresia mi-a lăsat-o remarca procurorului general.

Dacă OUG 13 ar fi fost adoptată în formula şi la modul subversiv „gândit” de ţapul ispăşitor, Florin Iordache, sub atenta îndrumare a tuturor decidenţilor PSD, efectul catastrofal – reacţia cancelariilor, a liderilor UE, NATO, SUA, şefi de state, ambasadori, fiind elocventă - s-ar fi repercutat asupra întregii naţiuni, sabia care îl ameninţa pe respectivul Damocles ne-ar fi pus, instantaneu, în postura de descăpăţânaţi ai Europei. Recte, pericolul în care ne-am aflat a fost iminent, iar tăişul sculei ne-a ras părul subţire de pe lobul urechilor.

Folosirea simbolului în discuţie, în cazul exprimării procurorului general, mi se pare, însă, „uşor abuzivă”.

De ce ar sta „Sabia lui Damocles” deasupra capului magistraţilor, atunci când lucrează cu vieţile oamenilor?

„Adică să pui sabia lui Damocles deasupra unui magistrat judecător să îi spui că de fiecare dată când va greşi în dosar, şi va greşi omeneşte – toţi suntem oameni -, îi va lua casa sau îi va lua gâtul sau… cine ar mai sta să mai judece în condiţiile acestea?”, se întreabă, părtinitor, Augustin Lazăr.

În primul rând, nu vorbim aici de un „magistrat judecător”, care săvârşeşte infracţiuni, conştient, posibil premeditat, urmând să dea socoteală în faţa legii. Vorbim despre acei magistraţi care fac greşeli, pur şi simplu, din neştiinţă, din indolenţă, din lipsă de pregătire sau nepăsare vizavi de vieţile, demnitatea, sănătatea şi familiile semenilor.

În al doilea rând, nu înţeleg de ce Augustin Lazăr îşi duce, neapărat, argumentaţia la extrem, enunţând: „de fiecare dată când va greşi în dosar, şi va greşi omeneşte – toţi suntem oameni -, îi va lua casa sau îi va lua gâtul sau…”.

De unde şi până unde să fi tras procurorul general concluzia că unui magistrat care greşeşte i se va lua casa, că îi va lua careva gâtul sau… ce?

Consider, uşor maliţios, că procurorul general nu a realizat diferenţa între un simbol/metaforă/figură de stil şi respectiva armă albă despre care face vorbire, aceasta nemaifiind, desigur, în uz.

Spune, deci, Augustin Lazăr: „de fiecare dată când va greşi în dosar, şi va greşi omeneşte – toţi suntem oameni…”.

Corect, bine punctat! Toţi suntem oameni. Şi de ce să stăm numai noi, ceştilalţi, cu sabia lui Damocles deasupra capului când, posibil „neatent” la soarta noastră – dacă tot nu are de dat socoteală -, un magistrat ne poate distruge moral, psihic, chiar şi fizic, prin acţiunile sale, considerate a fi drepte şi corecte, la un moment dat, în esenţă, ele dovedindu-se, ulterior, erori fundamentale?

Despre ce categorie de muritori se mai poate vorbi la modul: „sigur, poate greşi, e om, deci nu trebuie să răspundă, dacă e din prostie, din grabă, din neatenţie”?

Oare doctorul Ciomu a nenorocit un om pe viaţă pentru că aşa a vrut el sau în urma unei crase erori? L-a absolvit cineva de vină? Nici vorbă! I-a tăiat cineva capul cu sabia lui Damocles? Cu siguranţă, nu! Va să zică, în principiu, ar fi trebuit să stăm cu „Bisturiul lui Ciomu”, mereu, deasupra capului, doar pentru că nu a premeditat prostia? Cei în drept au avut grijă să nu se întâmple asta.

Legat de datul şi nedatul socotelii în caz de greşeli flagrante în „lucrul” cu oamenii şi vieţile lor, nu aş vrea să deschid aici o listă cu oameni care au stat în puşcării, nevinovaţi, ani de zile. Chiar dacă unii dintre magistraţi au fost sancţionaţi – foarte puţini dintre cei care au greşit -, aceştia au făcut-o abia după ce viaţa celor în cauză, condamnaţii fără vină, a devenit, pur şi simplă, o rană îngrozitor de dureroasă.

Şi, mai spune procurorul general: „Dacă aceste discuţii ar veni în condiţii de linişte, poate că mai mulţi ar spune <hai să analizăm!>. Dar ideea generală e <hai să slăbim răspunderea funcţionarilor publici, până la 200.000 de lei, dar, grijulii fiind, hai să strângem răspunderea magistraţilor, pentru ca ăştia să fie inhibaţi!>. Nu vi se pare aşa, ca o agendă ascunsă?".

Îi aduc la cunoştinţă domnului Lazăr că adevărata, în expunerea noastră, sabie a lui Damocles a fost îndepărtată de la locul atentatului, sute de mii de români impunându-şi, în stradă, voinţa ca OUG 13 să fie respinsă/abrogată/îngropată, ceea ce a făcut ca dansul săbiilor să se oprească.

Ar putea fi analizată, pe cale de consecinţă, şi partea a doua a “agendei ascunse”, în linişte?

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul Mediafax Group.