4 mai 201720:462408

Cum se traduce “America first”

Într-o convorbire relaxată cu subordonaţii din Departamentul de Stat, ieri şeful diplomaţiei americane, Rex Tillerson, a schiţat câteva direcţii prioritare ale politicii externe.

E prima oară când Administraţia Trump încearcă să traducă în relaţiile internaţionale lozinca “America First”.

Tillerson şi-a început expunerea de diletant erudit cu câteva consideraţii de ordin conceptual. Dorind să despartă clar “politicile” de “valori” – primele se schimbă şi se adaptează, celelalte sunt imuabile – a formulat câteva principii şi a sugerat câteva explicaţii pentru ceea a fost şi este  inconsecvenţa Statelor Unite în exigenţa cu care se raportează la un Stat sau la altul. (Mulţi observatori s-au arătat deconcertaţi, de pildă, că în întâlnirea de la Mar-a-Lago cu preşedintele Xi Jinping, Donald Trump n-a făcut nici măcar o aluzie la respectarea drepturilor omului, în vreme ce, în relaţiile cu state mai mici şi mai derutate, drepturile omului devin condiţie sine qua non).

“Cred că este important să reţineţi că valorile fundamentale orientează toate acţiunile noastre în politica externă: valorile noastre în ce priveşte libertatea, demnitatea umană, modul în care sunt trataţi oamenii. Acestea sunt valorile, nu sunt politicile noastre. Sunt valori. Iar acest lucru este important. Să ne înţelegem bine – politicile se pot schimba, se schimbă, ar trebui să se schimbe (...). Adevărata provocare pe care mulţi o simţim când ne gândim la construirea şi realizarea politcilor noastre este cum ne reprezentăm valorile. Şi, în anumite circumstanţe, dacă condiţionaţi eforturile noastre de securitate determinând pe cineva să adopte valorile noastre, făcând ca faţă de cineva care adoptă valorile noastre, probabil că nu ne vom atinge obiectivele de securitate naţională sau interesele de securitate. Dacă îi condiţionăm prea mult pe alţii cu necesitatea adoptării acestor valori, la care noi am ajuns ca urmare a unei lungi istorii proprii, aceasta creează obstacole în calea capacităţii noastre de a avansa în interesele noastre de securitate naţională, în interesele noastre economice. Nu înseamnă că lăsăm aceste valori deoparte. Nu înseamnă că nu susţinem libertatea şi nu aspirăm la ea, la demnitatea umană, la felul în care sunt trataţi oamenii în întreaga lume. O facem. Şi le vom avea pe umeri oriunde mergem. Însă cred că este cu adevărat important ca noi toţi să înţelegem diferenţa dintre politici şi valori şi, în anumite împrejurări, ar trebui să condiţionăm angajamentele noastre politice de modul cum se adoptă anumite acţiuni, de modul cum sunt trataţi oamenii. Ar trebui să cerem asta. Dar nu înseamnă că se întâmplă în toate situaţiile. Trebuie efectiv să înţelegem, în fiecare ţară sau regiune a lumii cu care negociem, care sunt interesele noastre de securitate naţională, care sunt interesele noastre de prosperitate economică, iar atunci când putem să susţinem şi să avansăm valorile noastre”.

După acest lung exordiu quasi-echivoc, Secretararul de Stat al Statelor Unite a trecut la ceea ce a considerat a fi subiectul cel mai fierbinte: Coreea de Nord. A  vorbit pentru întâia oară, explicit şi subliniat, despre negocieri. Şi, tot pentru întâia oară, ca parte în rezolvarea problemei, pe lângă aliaţii principali, Coreea de Sud şi Japonia, alături de China, invocă Rusia. Obiectivul comun: denuclearizarea Peninsulei Coreea. Dar, adaugă Tillerson, nu se pune problema răsturnării regimului de la Phenian – aspect, de asemenea, nou şi important, care vădeşte că preşedintele Xi a reuşit să-şi impună punctul de vedere.

Un alt subiect – China însăşi. Din punctul de vedere al Statelor Unite, a declarat Tillerson, Coreea de Nord este un test pentru Beijing. Relaţiile bilaterale sunt gândite de Administraţia americană chinezeşte... pe o jumătate de secol de acum înainte!

Cât priveşte Rusia, reconstruirea relaţiilor e definită ca prioritate, cu argumentul că nu-şi pot permite să se afle în conflict ”cele două cele mai mari puteri nucleare ale lumii”.

În mai puţin de o oră, cât le-a vorbit funcţionarilor Departamentului de Stat, Tillerson a atins, fireşte, dar cu mai puţină acurateţe, problematica legată de Orientul Mijlociu.

E lăudabil efortul, însă – la 90 de zile de la preluarea mandatului - întreg speech-ul şefului diplomaţiei americane nu conturează o opţiune politică fermă, coerentă, ci ascunde elegant un ghem de paradoxuri.

Asta îmi aminteşte fraza lui Churchill: “Poţi avea o politică de temeritate sau una de prudenţă, dar e fatal să încerci să adopţi o politică de temeritate şi una de prudenţă în acelaşi timp”.

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul Mediafax Group.