11 iulie 201721:551968

Crângul de cişmiri

La poalele seraiului căruia oamenii i-au zis Topkapi (Poarta cu Tunuri) a fost odată un crâng de cişmiri.

Prin anul 1890, într-o miercuri, crângul de cişmiri a fost tăiat ca să facă loc căii ferate. Puţini ştiau însă că era plin de djinni, care s-au răspândit în tot oraşul, ca şi cum sultanul care poruncise această sminteală, Abdulhamid al Doilea, ar fi suflat într-o păpădie. 
 
În absidele geamiilor, sub porticurile seraiurilor, precum carii în lemnul caselor care atâră peste Bosfor, în chimvalele meterhanelelor, ghemuiţi într-un colţ de caldarâm, în adâncul cişmelelor, prin chioşcurile cu vedere spre Cornul de Aur, în odăi părăsite, sub valtrapurile cailor, în burţile umflate ale înecaţilor din Marmara, în aerul iute-dulceag al bazarului de mirodenii, în cuiburile berzelor, sub ciocurile de la prora epavelor, în scufiile bufonilor sau rostogolindu-se pe străzile înguste în pantă abruptă, în blana aspră a pisicilor stârnite la cheiuri de mirosul tonului, în jaspul care împodobeşte zidurile moscheilor, în gâtlejul muezinilor care cheamă la rugăciune, în Sura 72, cuibăriţi în minţile celor care, ca mine, cutreieră oraşul noapte de noapte – djinnii sunt pretutindeni. Sunt în crângul acesta de cuvinte, unde consoanele stau atârnate ca liliecii, iar vocalele sticlesc, la pândă, ca ochii melancolici ai râşilor.  

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul Mediafax Group.