13 ianuarie 201718:221463

Coldea, la dispoziţia lui Ghiţă

Dacă episodul Coldea înseamnă declanşarea „extragerii” – termenul se foloseşte des, în ultimul timp, părând a fi o „specialitate” – reţelei de acoperiţi din justiţie, politică, media etc, înseamnă că mizanscena lui Ghiţă a avut un sens. Dacă, în schimb, a însemnat prin efect, prin prelungirea consecinţelor, prin băltirea anchetei în cazul şefului serviciului intern de informaţii, doar şifonarea şi destructurarea SRI, atunci e grav.

Sebastian Ghiţă este singurul colaborator/informator/lucrător/ofiţer/sau-cine-mai-ştie-ce, care a vorbit despre situaţia la vârf din Serviciul Român de Informaţii. Care a vorbit, pur şi simplu. În condiţiile în care, multă lume e de părere – iar puţină lume pare să ştie exact – că în spatele său se află oameni puternici, unii din instituţiile de forţă, alţii de decizie de top, care, din varii motive, au decis că e timpul reformei, făcându-l pe Ghiţă porta-vocea lor; că a venit timpul reducerii vitezei de expansiune a unor servicii mult prea puternice şi, potrivit declaraţiilor lui Traian Băsescu, „tăticul binomului”, scăpate de sub control; că e vremea încheierii mandatelor prea lungi – expresia aceluiaşi fost preşedinte – la şefia unor instituţii de forţă, unde „cheful de putere vine mâncând ficaţi de români”.

Toate acestea sunt posibile sau nu.

Dar că SRI şi-a infiltrat oameni în cvasitotalitatea domeniilor şi instituţiilor statului e un fapt aproape recunoscut – vezi episodul cu Justiţia, câmp tactic, cu Ponta ofiţer acoperit, cu diverse conserve abulice, desfăcute în diverse redacţii –, başca în economia mare, acolo unde activează la nivel de societate comercială „acoperită”, cu beneficii financiare considerabile.

Dacă astfel de episoade sunt fireşti într-o democraţie? Păi, câtă vreme un serviciu de informaţii „produce” şi livrează produsele/elementele pentru care a fost înfiinţat – adică, prin mijloace specifice şi legale, culege informaţii pe care, folosindu-le judicios, acţionează în vederea asigurării securităţii/siguranţei statului de drept – este în regulă. Încă o dată spun, câtă vreme acţionează legal.

Câtă vreme nu, folosind informaţiile directe sau conexe – împotriva celor picaţi pe interceptare sau a interlocutorilor lor –, în beneficiu de grup, de reţea, de interes personal, de şantaj, de intimidare, indiferent de beneficiarul „serviciilor”, atunci este absolut în neregulă.

Noi, cei din faţa uşilor capitonate ale „birourilor secrete”, nu putem şti exact ceea ce se întâmplă dincolo.

Dar, câtă vreme, şeful executiv al Serviciului Român de Informaţii, din motive care, personal, îmi scapă, s-a lăsat lucrat (şi prelucrat) de – din câte se cunoaşte, oficial – un politician, fost/actual om de afaceri, „producând” dovezi – documente, nume de colaboratori externi -, scăpate, ulterior, din control, lăsate în voia sorţii, care pot fi, iată, folosite împotrivă-i, nu mai poate chema la foarte multă încredere în capacitatea sa de coordonare.

Iar toate acestea par să fi fost înţelese de factorii de decizie, începând cu Hellvig, continuând cu Klaus Iohannis şi sfârşind (sau, de ce nu, începând chiar) cu ceea ce Ghiţă numea a fi „şefii staţiei CIA din Bucureşti”, foşti sau actuali.

Dacă hotărârea acestora de punere la dispoziţie a generalului Coldea va fi urmată de înlocuirea sa, după o anchetă aplicată, cu un alt şef, agreat în ţară şi (mai ales) afară, care, între altele, va declanşa reforma, retrăgând de pe „fronturi” reţelele „tactice”, prea agresive, ale fostului comandant, atunci deficitul de imagine al SRI, deja notabil, va putea fi stopat.

Dacă nu, iar decidenţii naţionali vor amâna prea mult o decizie, încercând protecţia, tardivă şi ineficientă, a generalului, imaginea SRI va avea serios de suferit.  

Restul e istorie.  

 

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul Mediafax Group.