16 ianuarie 201717:331608

Cioloş şi opoziţia comică

La o lună după alegeri, Dacian Cioloş îţi dă impresia că tot aşteaptă să-l ia tăticu' de mânuţă, să-l ducă la şcoală şi să-l prezinte clasei liberale, care se snopeşte de câteva ierni să rostogolească un om de zăpadă, mai acătării, prin nămeţii Modroganului. „Uite, copii, el e băiatul meu: cam feciorelnic, cam sfios, dar musai să fie şeful vostru, că-i al meu! Acuma, după ce v-am pricopsit cu două fete cucuiete, flăcăului ce cusur i-aţi putea găsi, ghinioanele mele?!”.

Cum, care tătic? Tăticul lui – Klaus Iohannis.

Acelaşi care l-a îndemnat să se bage la politică, după ce l-a dedulcit la tehnocraţie. Adică, să mai tragă şi în jug, cum ar veni, nu doar să meargă în buiestru.

Dar nici aşa, cu toate îndemnurile tătâne-său, n-a prea luat taurul de coarne – ba că el e tehnocrat, şi nu-i vine bine politica pe la mâneci; ba, că, bine, să fie curtat, mă rog, de vreo două partide mai cu stare şi răspundere juridică, întrucât se lasă, ca fata mare la măritat, dar să nu-l bage în "selfie-uri" de propagandă pe facebook, ca să agaţe lumea cu el, că face scandal monstru; ba că, după ce-a stat toată campania, pe ciuci, mai adunat şi mai cuminte decât soră-sa, „cuminţenia” – adică, vezi Doamne, şi cu sufletul în rai, şi cu mâinile în poală  -, acum, după vot,  o să vadă el ce o să aleagă, până la urmă (care urmă, doar el o ştie, când va fi) – ori partid, ori asociaţie, ori organizaţie, ori fundaţie, ori ceva, mă rog - că nici el nu mai ştie ce i se potriveşte lui mai bine – ca să se exprime.

Acum, eu rămân la părerea mea: un ghinion nu vine, niciodată, singur. Aşa că Iohannis i l-a adus peneleului, la pachet, şi pe Cioloş. Eu nu zic că ideea „Cioloş la şefia PNL” ar fi/este rea, doar că omul acesta, Dacian, face politica în slow motion. Până să spună sau să decidă el ceva, chiar şi gripatul Ciorbea ajunge la potou.

Iar scrâşnetul frânelor lui Victoraş-avocat-al-popoarelor este marcă înregistrată.

Vorba lui Stolojan, alt vitezoman (n-am găsit altă rimă): singura posibilitate a lui Cioloş de a mai supravieţui în politica dâmboviţeană este să intre cât poate el de repede într-un partid - adică în PNL sau USR, dacă mai prinde Uniunea unită, doar nu în PSD -, să-şi facă echipă, şi să se ia la trântă cu ăia vechi pentru şefia partidului, nu să aştepte să fie descărcat la butoane. 

Altfel, „Dragă Stolo” a înţeles prea bine ce înseamnă explozia în politică, dar mai ales lipsa ei. Cum ai întors capul, să te baţi de muscă, (linişte, bă, ce dracu, că nu zic de Mona) ţi-a şi lins altul, mai tupeist, frişca de pe tort.

Iar dacă omul nostru, Dacian, de, n-o avea zvâc, nu l-o trage inima, n-o avea chemare, s-o spună, domnule, sus şi tare: bre domnu' Iohannis, bre doamnelor Matrioşka din fruntea PNL, bre oameni buni, liberali şi userişti, eu n-am chef, domne, de politica voastră de…! Mergeţi cu Dumnezeu, voi în drumul vostru, eu în drumul meu, ca să nu vă-ncurc iar, din nou!

Pentru că, azi-mâine, vine congresul PNL şi, parcă văd cum se bat, iar, liberali şi userişti, pe aceeaşi persoană. Aţi ghicit: pe Clotilde Armand!

Vai, mama ei, de opoziţie!

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul Mediafax Group.