14 martie 201722:382258

Cine îl consiliază pe consilierul lui Trump?

După ce, ieri, trimisul special al preşedintelui Donald Trump a avut o întrevedere de cinci ore cu premierul Netanyahu, astăzi s-a întâlnit cu preşedintele Abbas.

Speranţa ar fi să ştie să asculte cât mai multă lume. Asta îl sfătuieşte pe Jason Greenblatt şi fostul ambasador al Statelor Unite în Israel, Daniel Shapiro (august 2011- 20 ianuarie 2017).  E chiar titlul editorialului său din Foreign Policy - “Sfat pentru Trimisul lui Trump în Orientul Mijlociu; nu te opri doar la Netanyahu şi Abbas”.

E descurajator  de greu să înţelegi argumentele părţilor - aproape neschimbate de zeci de ani de zile - dacă n-ai mâncat negocieri israeliano-palestiniene pe pâine. Trebuie, de pildă, să fii destul de versat, ca să ştii când să spui “Cisiordania” şi când “Malul de Vest” sau “Iudeea şi Samaria” – denumind una şi aceeaşi regiune. Trebuie să cunoşti în amănunt istoria străveche, la care se face deseori apel, dar şi realitatea imediată în care, dacă armata israeliană n-ar propti Autoritatea Palestiniană şi Fatah-ul (ca să nu mai vorbim despre asistenţa de securitate acordată de americani trupelor palestiniene), Hamas ar ocupa Cisiordania în mai puţin timp decât i-a luat trimisului special al Statelor Unite să discute cu Netanyahu.   

Ambasadorul Shapiro are dreptate: să ne amintim că nimeni n-a făcut mai multe drumuri între Ierusalim şi Ramallah decât fostul Secretar de Stat Kerry – fără nici un rezultat remarcabil.

“(...) întâlnirile cu prim ministrul israelian Benjamin Netanyahu şi consilierii săi de top din Ierusalim, apoi călătoriile la Ramallah pentru convorbiri cu Preşedintele Autorităţii Palestiniene Mahmmud Abbas şi echipa sa. Ospitalitatea Orientului Mijlociu cere adesea şi o masă. Gazdele îţi împărtăşesc nemulţumirile, propria versiune asupra istoriei, şi năzuinţele legate de următoarea etapă diplomatică. Sincer, asta înseamnă că fiecare dintre părţi încearcă să obţină ca Statelor Unite să adopte propriile sale poziţii, impunându-le şi celeilalte părţi. Aceste întâlniri, care de multe ori necesită o mişcare de du-te-vino, pot deveni chiar mai lungi şi mai tehnice (...), iar mizele cresc. Şi asta înainte ca trimişii noştri să adauge vizite în capitalele arabe, coordonarea cu partenerii din Cvartet (Uniunea Europeană, Rusia şi Naţiunile Unite), precum şi vizite găzduite la Washington. Unul dintre rezultatele acestei abordări tradiţionale este că oficialii americani au tendinţa de a asculta un număr de voci foarte limitat. Pentru siguranţă, trebuie să se stabilească o relaţie de încredere între trimişii noştri şi liderii israelieni şi palestinieni plus consilierii lor. Greenblatt şi ceilalţi trebuie să ia în considerare sute de ore petrecute cu ei”.

Sfaturile lui Daniel Shapiro conţin o analiză detaliată şi foarte utilă, pe grupuri de posibili interlocutori. Păcat că a trebuit s-o facă prin intermediul presei şi, mai ales, că Jason Greenblatt (experienţă: zero) n-a simţit nevoia să discute cu omul cel mai potrivit să-i ofere imaginea asupra a ceea ce ar avea de făcut.

Dacă Greenblatt se consultă exclusiv cu Friedman, viitorul ambasador  al Statelor Unite în Israel (alt novice), americanii s-ar putea trezi curând cu un proiect de pace al Moscovei.   

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul Mediafax Group.