28 februarie 201707:242884

Ce a decis şi ce NU a decis CCR

După ce judecătorii CCR au decis că procurorii DNA şi-au depăşit atribuţiile şi au intrat un pic peste cele ale Guvernului, declanşând un conflict juridic de natură constituţională prin anchetarea procesului de adoptare a OUG 13, maelstromul opiniilor juridice s-a revărsat în spaţiul public. Influenceri care rup norma de Facebook, deopotrivă cu profesionişti în drept din cale-afară de nervoşi şi cu habarnişti care înţeleg mereu totul din secunda doi, au statuat: gata, Guvernul nu mai poate fi anchetat de procurori indiferent ce-ar face, miniştrii sunt deasupra legii şi procurorii nu mai pot ancheta nimic în legătură cu activitatea lor legislativă. Am citit, am ascultat, m-am enervat şi tot nu mi-a dat. Nu cred că asta a decis CCR, cel puţin din primele informaţii de care dispunem, până la publicarea motivării deciziei.

În eterna disonanţă cognitivă în care trăiesc mulţi dintre compatrioţii noştri, mulţi s-au trezit luni pe la prânz că judecătorii CCR de la care cu câteva săptămâni înainte aşteptau ca de la înţelepţii Solomoni lumina privind OUG 13 şi îi vedeau ca pe unica speranţă de a stârpi infama creatură a lui Florin Iordache, au devenit brusc nişte-ndoielnici. Nişte „pesedişti”. Ne-am trezit cu toţii cu 5-10 ani în urmă, când CCR era bun sau prost în funcţie de cum afecta interesele politice ale unuia sau altuia.

Din furia revărsată pe Facebook, te-ai aştepta ca protestul de la Piaţa Victoriei să-şi mute sloganul „Noaptea ca hoţii şi ca mafioţii” în faţa Parlamentului, la Curtea Constituţională, şi să-l transforme în ceva de genul „Ziua pe la prânzişor, Valer şi cu gaşca lor/Ne-au lovit în posterior, jignind chiar şi-un Procuror”. Totuşi, ca şi în cazul OUG 13, mai am un singur dor şi în cazul deciziei CCR: cât mai multă lume să se revolte bazându-se pe informaţii corecte, legate de ce prevede acel act şi ce schimbări aduce cu el, nu pe propagandă şi lozinci sau pe partizanate politice.

Aşadar, ce ştim până acum este că majoritatea judecătorilor CCR, care sunt 9, nu doar „pesedistul” acela rău de Valer Dorneanu, au luat o decizie cum că DNA s-a aflat într-un conflict juridic de natură constituţională cu Guvernul, atunci când a anchetat circumstanţele adoptării OUG 13 de modificare a Codurilor Penale. Adică, explică preşedintele CCR, asta înseamnă cazul „când o putere îşi arogă competenţe care revin alteia”. În speţă, DNA a făcut nişte lucruri pe care ar fi trebuit să le facă Parlamentul şi Curtea Constituţională.

Ce lucruri, concret, vom afla, sperăm, din motivarea deciziei CCR. Până atunci, pentru „indicii temeinice”, putem citi comunicatul DNA privind ancheta pe OUG 13, din care aflăm că procurorii au aflat prin cercetare penală nişte lucruri care nu ţin de Codul Penal, dar pe care le-au prezentat ca rezultat al anchetei lor: cum s-au dat avizele instituţionale pe acest act normativ, cum specialiştii tehnici din Ministerul Justiţiei i-au spus lui Florin Iordache că nu e bine ce face şi că OUG „nu e oportună”, cum trebuia interpretat avizul Ministerului pentru Relaţia cu Parlamentul sau de ce a întârziat şedinţa de Guvern din 31 ianuarie, spre exemplu.

Ce a greşit DNA, conform judecătorilor CCR? Că şi-a „arogat atribuţia de a verifica legalitatea şi oportunitatea unui act normativ, respectiv Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.13/2017”. Ce au explicat judecătorii CCR? Că oportunitatea unei OUG (adică dacă e bună sau e rea, e urgentă sau nu e) o decide Guvernul care o emite, apoi ca ultimă instanţă Parlamentul care a delegat Guvernul să legifereze prin OUG (conform Constituţiei). Iar legalitatea sau constituţionalitatea unei OUG o decid chiar judecătorii CCR. În niciun caz procurorii.

„DNA s-a apucat să verifice în ce măsură au fost întrunite condiţiile de emitere a unei OUG, dacă s-a motivat urgenţa, dacă s-au luat toate avizele necesare, lucruri care exced atribuţiilor DNA”, a explicat Valer Dorneanu.

Legat de ancheta procurorilor, preşedintele CCR Valer Dorneanu a spus că ea se putea desfăşura la DNA, dar şi că poate continua la Parchetul General unde a fost trimisă după ce procurorii anticorupţie nu au găsit fapte de corupţie în cazul emiterii OUG 13, cu două condiţii: „să respecte atribuţiile CCR” şi să cerceteze „fapte care să atragă răspunderea penală concretă”. Nu norme de tehnică legislativă, nu evaluări tehnice de oportunitate legislativă, ci posibile infracţiuni.

Desigur, un comunicat de presă eliptic şi câteva explicaţii la botul calului date de preşedintele CCR jurnaliştilor nu pot ţine loc de un corp al deciziei, pe care îl vom afla şi îl vom întoarce pe toate părţile când va fi publicată motivarea.

Până atunci, din câtă limbă română înţeleg eu, nu cred că avem să pricepem altceva din decizia CCR decât că procurorii nu trebuie să ancheteze aspecte care ţin de oportunitatea unui act normativ (adică dacă e bine sau e rău că îl adoptă cineva), nici aspecte de legalitate şi constituţionalitate  ale actului normativ (adică dacă are toate avizele necesare, dacă respectă Constituţia şi normele tehnice legislative). Şi că ei trebuie să ancheteze dacă s-a petrecut vreo infracţiune în timpul adoptării unui astfel de act normativ – spre exemplu un trafic de influenţă, o şpagă, un abuz în serviciu sau, la cazul concret al OUG 13, cele 5 posibile infracţiuni cu care dosarul a ajuns de la DNA la Parchetul General. Asta desigur până când motivarea deciziei CCR ne va zice altceva sau nu.

Cum putem ajunge de aici la concluzia că Guvernul nu mai poate fi anchetat şi că de acum înainte miniştrii pot să-şi dea prin OUG milioane de euro direct în cont, când tocmai preşedintele CCR a zis că ancheta poate merge înainte? Habar nu am şi mă declar depăşit de situaţie. Argumentul unora este că pentru a afla de infracţiuni, procurorii trebuie să poată cerceta, iar această decizie a CCR le-ar pune beţe în roate. Nu sunt de acord. Nu cred că munca unui procuror se aseamănă cu descinderea mongolilor în sat, dând de perete toate uşile şi pârjolind până găsesc ceva de valoare. Un procuror nu merge „la ce pică”, ci pe nişte indicii temeinice care vizează nişte infracţiuni definite de Codul Penal.

Că în cazul PSD am ajuns să ne gândim mereu la ce e mai rău şi să strigăm că ne doare şi când nu ne-a lovit nimeni, preventiv, după ce am văzut modul odios în care a legiferat OUG 13? Asta e altă discuţie, care ţine de politică.

Închei cu un citat al CCR din mult slăvita Comisie de la Veneţia, care cum ne place nouă românilor să judecăm, are cuvânt sfânt când ne convine ce spune sau e doar o biată recomandare de care putem nici să nu ţinem cont, atunci când nu ne convine ce spune: „Pentru deciziile lor politice, miniştrii trebuie traşi la răspundere prin mijloace politice, iar nu prin mijloace de drept penal”.

Unul dintre aceste mijloace politice este votul. Poate că în 2020, se va vota mai cu cap şi mai masiv împotriva unui partid care procedează aşa cum a procedat PSD cu OUG 13. În rest, Florin Iordache, care, apropo, nu a fost deranjat de DNA nici cu o floare pe parcursul acestei scurte cercetări penale, să fie anchetat mult şi bine pentru a proba infracţiuni, nu pentru a-i demonstra ticăloşia politică sau neştiinţa de carte. Şi să nu uităm că democraţia şi statul de drept nu funcţionează doar atunci când ne convine nouă sau când produce decizii care ne confirmă propriile păreri.

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul Mediafax Group.