Biserica Ipocrită Română (BIR)

De ce? Cu siguranță pentru a nu lăsa ca nația română să dispară – potrivit temerilor Patriarhiei -, odată cu sămânța a „milioane” de LGBT pierită în zadar. Avem de-a face, de bună seamă, cu de neiertatul păcat al lui Onan.

Puținii heterosexuali rămași – cel puțin cele trei milioane care au semnat pe listele Coaliției pentru familie – cer ca familia să rămână, exclusiv, în forma ei tradițională.

Evident, toții cetățenii patriei au acest drept consfințit de Constituție: să ceară în spațiu public ceea ce lor li se pare corect, sănătos, moral – cu argumente și fără violență.

Și când spun toți, înseamnă toți.

Astfel, LGBT fac o cerere în interes propriu. Acela de a avea dreptul, dacă nu la întemeierea unei familii – refuzată de Codul Civil, la art. 277, în contradicție cu prevederile Constituției, care nu specifică sexul „soților” în sintagma: „Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimțită între soți” – măcar la un parteneriat civil, pentru a beneficia de drepturile sociale consfințite de decizia Curții Europene a Drepturilor Omului, din iulie 2015, care prevede că „toate persoanele, indiferent de orientarea sexuală, au dreptul la o formă de uniune, fie căsătorie, fie parteneriat civil”, CEDO subliniind că interzicerea uniunilor între persoane de același sex reprezintă o încălcare a drepturilor omului.

Ceilalți români, majoritarii heterosexuali, cer păstrarea familiei tradiționale, fără drept de apel, deși nimeni nu a cerut sau încercat, vreodată, desființarea acesteia.

O fac ei din teama absurdă că, în timp, vor deveni minoritari în țara elgibiților?

O fac din considerente religioase – din frica de Dumnezeu, apărând principiile moralei creștine, la îndemnul BOR?

O fac, pe drept cuvânt, îngrijorați de scăderea natalității, în ultimul sfert de veac?

O fac pentru că sunt mai mulți, pur și simplu?

Voi încerca unele răspunsuri.

Comunitatea LGBT numără, potrivit unor statistici, 100.000 de persoane, la nivelul Capitalei, undeva la aproape o jumătate de milion la nivel național. Să presupunem că, prin absurd, toți ar vrea să se căsătorească și niciunul să „concubineze” – așa cum se întâmplă cu sute de mii de cupluri heterosexuale. Ar fi vorba, atunci, de, cel mult, 200.000 de familii. În ce fel ar impieta existența acestora asupra existenței a milioane de familii tradiționale? Eu cred că în niciunul.

În ceea ce privește abordarea temei noastre, din punct de vedere religios. E drept că învățătura și morala creștină vorbesc, în atare conjunctură, de unul dintre păcatele capitale, întâmplate în comunitățile religioase. Dar, cu ce drept ar putea judeca BOR împotriva unui singur păcat, câtă vreme toate celelalte există și proliferează, chiar sub nasul și ochii sfinților părinți?

Ca să nu mai vorbim de ipocrizie. De ce nu a ieșit în stradă întreg „personalul” BOR, de la Preafericit, până la ultimul clopotar, ca să-i determine pe politicieni să nu dezincrimineze homosexualitatea în România, la cererea Europei?

Altfel, lumea se mai schimbă. Ce ar trebuie să facă o societate laică? Să-i alunge din cetate pe toți cei care nu se înscriu în dogma și principiul moralei creștine – așa cum fac, la rândul lor, extremiștii religioși musulmani -, indiferent de apartenența lor, sau nu, la vreun cult religios? (Ei bine, la asta se referea Iohannis, atunci când vorbea despre nevoia de toleranță, de acceptarea celuilalt, de calea fanatismului religios de care nu trebuie să ne lăsăm atrași și a solicitărilor ultimative).

Iar, în privința scăderii natalității, haid-de!

Păi, ca să „echilibrăm” un extremism cu altul, pot întreba: de ce, Coaliția pentru familie, sprijinită de BOR, nu a strâns milioane de semnături pentru interzicerea avortului? De ce BOR nu a scos milioane de oameni în stradă, ca să ceară, imperativ, modificarea Constituției în acest sens? De ce părinții și enoriașii lor nu ies în stradă cu zecile de mii ca să ceară interzicerea „traiului în concubinaj”, spre a apăra, până la capăt, familia tradițională, așa cum făceau comuniștii? Și de ce nu a cerut, aceeași instituție, guvernelor și parlamentelor, în loc de finanțare pentru Biserică, salarii, pensii, investiții, păduri, terenuri, vite, merțane etc, legi care să vină în sprijinul „familiei tradiționale”, a „mamelor tradiționale” și sporului tradițional de natalitate?

De ce?! Pentru că-i cam doare în cădelniță de familie, copii, viitor și națiune.

Iar în ceea ce privește faptul că diverse majorități fac „cereri de discriminare” ale diverselor minorități, pentru că pot, fiind mai mulți, mă gândesc că, mâine-poimâine, părinții și elevii care au cerut protecție împotriva unui coleg cu ADHD, sprijiniți de mulți alții cu aceeași diponibilitate de înțelegere și toleranță față de semeni, vor cere societății și CCR ca familiile care au astfel de copii, să nu mai aibă dreptul să procreeze. Prin lege!!

Cred că ar fi o asociere interesantă cu psihologia nazistă, aceeași care a declanșat prigoana „minorității gay”, implicit în România, după ce, de la Cuza până la Hitler, trăise în legalitate.

P.S. În ceea ce-l privește pe Liviu Dragnea, autodeclarat, din punct de vedere electoral, „fanatic religios, mort după familia tradițională”, pot spune că am râs cu lacrimi.

Numai acest subiect nu fusese politizat de „Omul de la Rio”.