Lelia MUNTEANU
Lelia MUNTEANU
2310 vizualizări 1 mai 2018

Emoţie mare şi panică printre unii cetăţeni israelieni ieri, începând de la ora 16, când s-a anunţat că premierul va susţine o declaraţie importantă la 20 (ora la care televiziunile au principalul jurnal de ştiri). Informaţia că va vorbi nu în ivrit, ci în limba engleză, a stârnit nu doar curiozitate aproape paroxistică. Au fost oamenii care s-au îndreptat direct spre adăposturi. Limba engleză însemna că Benjamin Netanyahu doreşte să-şi transmită mesajul Urbi et Orbi – Oraşului şi Lumii. Tema anunţată: Iranul. S-au găsit destui să se gândească la ce e mai rău: că Bibi urmează să facă o declaraţie de război.

Har Domnului, prim ministrul israelian n-a făcut decât să le fixeze concetăţenilor săi ideile cu care i-a obişnuit, mai ales de când e căutat de poliţia anticorupţie. Pe scurt, aşa cum le-a rezumat Raviv Druker de la Canal 10: numai eu înţeleg ce se petrece, numai eu ştiu să explic ce se petrece, doar eu pot ţine piept Iranului.

Înainte de a fi pus sub acuzare penală, Netanyahu trebuie să se mai prezinte o dată ca indispensabil patriei, personajul mesianic îmbrăcat în cămaşa Salvatorului naţiei.

Spectacolul televizat de aseară – Bibi are carismă, nu glumă – s-a numit  “noi dovezi concludente cu privire la programul nuclear secret al Iranului”. Probele n-au fost deloc noi - acelaşi speculaţii iscusite marca Mossad (premierul le-a numit “formidabile reuşite în domeniul serviciilor de informaţii”)  - nici măcar concludente.

“Iranul a minţit şi încă foarte mult!” a exclamat dramatic prietenului lui Liviu Dragnea. În treacăt fie spus, în cazul în care  s-ar face un concurs de minciuni la nivel înalt în Orientul Mijlociu, va fi foarte greu, dacă nu imposibil, de declarat un câştigător.

Cel pe care dizertaţia prim ministrului israelian l-a mişcat a fost preşedintele Donald J. Trump. Acesta s-a precipitat să mai dea o declaraţie despre Acordul nuclear cu Iranul, pe care îl califică, încă din campanie, drept cea mai proastă afacere din istorie.

“E un acord care nu a fost aprobat de multă lume şi este un acord oribil pentru Statele Unite”, a concluziont astăzi Trump. Dacă Marea Britanie, Franţa, Rusia, China şi Germania – semnatarele acordului – nu înseamnă multă lume, rezultă că noi, cei care ascultăm astfel de judecăţi de valoare, ne-am pierdut cu totul simţul proporţiilor.

Netanyahu n-are încotro: trebuie să-l ţină cald pe Trump până pe 12 mai când acesta din urmă va trebui să anunţe o decizie în legătură cu Acordul, chiar dacă, după turneul Secretarului de Stat Mike Pompeo în Orientul Mijlociu, decizia pare a fi déjà luată. Însă farmecul preşedintelui Americii stă (şi) în imprevizibilă.

Altminteri, şi şefa diplomaţiei europene, doamna Federica Mogherini, de regulă gata să se ambaleze, şi-a exprimat scepticismul în legătură cu “dovezile concludente” ale lui Netanyahu. Mai ales că  Agenţia Internaţională pentru Energie Atomică (AIEA) apucase să anunţe cu nu deţine “nici un indiciu credibil al unor activităţi desfăşurate în Iran pentru dezvoltarea unui dispozitiv nuclear după 2009”.

--

Citește și: