Marian SULTĂNOIU
Marian SULTĂNOIU
2133 vizualizări 14 mar 2017

Pe scurt, pentru toţi membrii PSD, partid aflat la guvernare, majoritar în Parlamentul României, care nu sunt la curent cu cele spuse de colegul lor, în cadrul unui interviu pentru „Adevărul”, inserez mai jos câteva păreri de-ale sale despre viaţa, democraţia, drepturile omului, deţinerea şi uzul de arme letale, în România, precum şi despre eroismul său revoluţionar şi răsplata de mizerie obţinută în schimbul acestuia.

Atenţie, foc automat!

"Pentru ce se mai duc oamenii în Piaţa Victoriei, acum, şi de ce noi nu ieşim împotriva lor cu tunurile cu apă, dacă nu mai au motiv? Nu putem să transformăm un loc în maidan. (...) Nu poţi, în fiecare zi, un loc să-l transformi într-un maidan. Să stea ca proştii în fiecare seară acolo? N-au de lucru, n-au copii, n-au familii? Nu au ieşit pentru nicio ordonanţă. Au fost scoşi în stradă şi manipulaţi groaznic de cine a avut interes să îi manipuleze. (...) Mulţi ies în stradă la orice e dat pe Facebook, şi au fost aduşi de la multinaţionale".

"Eu arma cu care am tras la Revoluţie (AKM, funcţional, înţeleg – n.a.) mi-am păstrat-o. Niciodată n-am vrut să o dau, o ţin acasă ca şi armă de panoplie. Am certificat de colecţionar, nu o să mi-o ia nimeni în viaţa vieţilor, şi o ţin că poate vreodată mai vine cineva cu vreo o idee din asta să transforme statul ăsta pentru care am luptat noi. Sunt pregătit să ies cu arma să trag. Imediat, imediat".

”Bineînţeles că am tras la Revoluţie, cum să nu trag? Dar există vreun om care n-a tras? Trăgeai, dar nu ştiai în ce tragi. Trăgeai, şi tu, ca nebunu’, aşa. (…) Voi puteţi să vorbiţi datorită mie, în ţara asta; datorită mie, că noi am avut curaj, atunci, în ’89 să ieşim, altfel eraţi încă sub sistemul comunist... Dar pentru că nişte nebuni şi nişte proşti şi-au permis să facă chestia asta, riscându-şi vieţile, voi puteţi să luaţi interviul acesta acum. (Jurnalist: Sunteţi răsplătit cu o indemnizaţie de revoluţionar!) Nu sunt răsplătit cu nimic. E o indemnizaţie de doi bani. Un costum mă costă banii ăia. O indemnizaţie de doi bani, mizerabilă. Am primit-o şi o s-o primesc toată viaţa mea, pentru că o merit. I-o dau fetiţei mele”.

Poate că doar redarea şi lecturarea acestor răspunsuri stupefiante ar fi de ajuns, ca să ne dăm seama despre ce fel de ales vorbim. Un membru al Parlamentului, instituţie care doreşte să deţină supremaţia în corul instituţiilor publice ale statului român.

E surprinzător că un astfel de român a ajuns să reprezinte poporul în forul legislativ al ţării.

Dar, infinit mai tragic mi se pare a fi faptul că PSD nu a reacţionat, imediat, delimitându-se de atare declaraţii de neimaginat în România europeană a lui 2017.

Îi amintesc „eroicului” revoluţionar – „Trăgeai, şi tu, ca nebunu', aşa…” – că, la Bucureşti, în seara/noaptea zilei de 21 decembrie 1989, unităţile speciale, poziţionate pe aliniamentul Strada Batiştei-intersecţie cu Bulevardul Magheru, înainte să tragă cu muniţie de război (armament AKM), au folosit, pentru destructurarea baricadei şi respingerea revoluţionarilor, respectivele tunuri cu apă.

E posibil să fi rămas acelaşi consemn?

Citește și: