Lelia MUNTEANU
Lelia MUNTEANU
2438 vizualizări 13 iun 2017

Astfel de subtilităţi, cum explicam zilele trecute că e şi denumirea Golfului - Persic sau Arab -  sunt foarte importante în Orientul Mijlociu. (Secretarul de Stat Tillerson, care ca fost şef al Exxon n-are cum să nu cunoască sensibilităţile regiunii, a vorbit zilele trecute despre Golful Arab, ceea ce a stârnit indignare la Tehran).

Nu pot fi înţelese ultimele evoluţii din Qatar, de pildă, fără o imagine clară asupra legăturilor israeliano-saudite.

Între Israel şi Arabia Saudită nu există şi n-au existat niciodată relaţii diplomatice. Monarhia absolută al-Saud, în calitate de lider regional al ţărilor arabo-sunnite, nu poate să recunoască Israelul în actualele graniţe, nici să încurajeze ocupaţia israeliană în Cisiordania şi Gaza. La rându-i, guvernul de la Ierusalim respinge propunerea statelor arabe în frunte cu saudiţii de a reveni la statu quo-ul teritorial dinaintea Războiului de Şase Zile din 1967 şi a împărţi Ierusalimul cu palestinienii.

În ciuda acestor poziţii ireconciliabile,  retorica ostilă dintre cele două mari puteri ale regiunii e doar pentru uzul publicului fiecăruia. De fapt, încă de pe vremea răposatului rege Abdullah bin Abdulaziz al-Saud, Axa clandestină Riyadh-Tel Aviv s-a constituit în faţa marelui duşman comun: Republica Ayatollahilor. Faptul că fostul preşedinte Obama s-a retras din Orientul Mijlociu, spaima Primăverii Arabe, influenţa crescândă a Tehranului în regiune, Pactul nuclear cu Iranul, i-a apropiat şi mai puternic pe liderii saudiţi de cei israelieni.

(Apropo de retorica de cele mai multe ori fără relevanţă: după masacrul israelien din Gaza, 27 decembrie 2008 - 18 ianuarie 2009, saudiţii au trimis o scrisoare extrem de dură Naţiunilor Unite, calificând acţiunea drept “feroce”. Nu aveau pe atunci gazanii de unde să ştie că tonul Riyadhului în relaţiile clandestine cu Tel Avivul era unul cât se poate de conciliant).

Din 2014, între saudiţi şi israelieni există inclusiv o înţelegere militară discretă (nimic nu poate rămâne secret în Orientul Mijlociu), în baza căreia sunt instruite trupe saudite şi împărtăşite reciproc informaţii ale serviciilor secrete. În aceste condiţii, a fost de aşteptat ca în războiul de proximitate din Yemen (unde se luptă prin interpuşi cele două mari puteri islamice, Arabia Saudită sunnită şi Iranul şiit) isarelienii să se alăture discret coaliţiei conduse de prinţul Muhammad bin Salman al-Saud.

Din 2014 până astăzi au avut loc cel puţin cinci întâlniri secrete între înalţi oficiali israelieni şi saudiţi (prin India, Italia, Cehia, Iordania).

Ceea ce se petrece după turneul preşedintelui Statelor Unite din mai, a fost anunţat încă din februarie, de la vizita premierului israelian la Washington. Atunci, Netanyahu, după ce l-a prelucrat exemplar pe novicele Donald J. Trump, a declarat: “Pentru prima oară în existenţa ţării mele, statele arabe din regiune nu văd Israelul ca pe un duşman, ci din ce în ce mai mult ca pe un aliat” (în conferinţa de presă comună). Apoi, preşedintele Trump a sugerat că există un grandios şi miraculos plan de pace, bazat pe o alianţă regională cum n-a mai existat în Orientul Mijlociu.

Abia acum, după încercuirea Qatarului, se pot desluşi câteva dintre liniile de forţă ale acestei miraculoase strategii. Fundamentală rămâne vechea Axă clandestină Riyadh-Tel Aviv, clădită pe spaimele familiei Al-Saud (de dezbinarea din sţnul dinastiei şi de o eventual revoltă populară), pe ura faţă de marele duşman comun, Iranul, pe ataşamentul faţă de uriaşul prieten comun, America, şi pe interese comune în Siria.

Rămâne de văzut dacă Axa clandestină Riyadh-Tel Aviv (în termeni ultradiplomatici: ”dialog strategic pe anumite aspecte”) urmăreşte în continuare realizarea planului prezentat în urmă cu câţiva ani de generalul saudit Anwar bin Majid bin Anwar Eshki (un fost colaborator al prinţului Bandar): pacea între Israel şi naţiunile arabe, apoi schimbarea regimului în Iran, sprijinirea creării Marelui Kurdistan, care să includă părţi din Turcia, Irak şi Iran.

Inutil să adaug unde se află creierul Axei.

Citește și: