Asociație pentru Protecția Fumătorilor

Până azi ne-a fost! Am devenit o minoritate profund discriminată, niște paria (buni de înfipți în pari).

Legea antifumat nr. 15/2016, după care s-ar putea face un reușit scenariu de desen animat – un fumetto – ne scoate de peste tot: din taxiuri, din baruri, din restaurante, din propriile birouri, te miri de unde. Nu se mai poate palma nimic, nicăieri. Doar acasă, cu lumina stinsă, riscând să te dibuie vecinul de peste drum și să cheme pompierii. Vorba gândacilor din reclamă – nu ne omoară, dar ne deranjează.

Cu inițiatorii legii nu te joci, i-ar fi smuls și lui Churchill trabucul din gură.

În fond, de ce se tem legislativii? De niște făpturi fumegânde (noi), posesori a ceea ce dicționarul descrie ca „sul mic făcut dintr-o hârtie foarte fină umplută cu tutun tăiat mărunt, care se aprinde la un capăt, iar din celălalt capăt (vârât între buze) se trage fumul în piept”.

Dacă mă gândesc că până și mangustele cu dungi subțiri sau posumii Leadbeater sunt ocrotiți de lege, n-am de ales: trebuie să înființez o Asociație pentru Protecția Fumătorilor. Cu care, după ce o transformăm în partid politic și obținem majoritatea în Parlament, inițiem Legea antinefumat nr.16/2016.