7 mai 201719:155868

Angela Merkel – noul lider al lumii libere

Der Spiegel a publicat o convorbire cu Amos Oz la începutul lui martie.

Apăruse versiunea germană a cărţii de dialoguri, realizată împreună cu Avraham Shapira, cu soldaţi întorşi din Războiul de Şase Zile. Interviul pentru Der Spiegel se concentrează asupra Orientului Mijlociu, a păcii israeliano-palestiniene.

Întrebat dacă e şocat de faptul că Donald Trump a fost primul preşedinte al Statelor Unite care a declarat că nu va insista asupra soluţiei a două state,  Oz a replicat: “Nu cred că a fost o aserţiune serioasă a politicii americane (...). Cred că [Trump] nu are nici cea mai mică idee despre ceea ce doreşte să facă în Orientul Mijlociu. Poate are nevoie de mai mult timp de gândire. Poate va primi sfaturi de la cineva. Însă, cu siguranţă, n-a spus: Dragă domnule Netanyahu, dacă vreţi Cisiordania, luaţi-o! America se va supune”.

Cum se vede de la Tel Aviv afirmaţia preşedintelui Trump? “Noi, susţinătorii soluţiei a două state, Israel şi Palestina, suntem acum subiectul unui atac violent al extremei stângi şi al extremei drepte, în Israel şi în Europa. Dacă aş fi paranoic, aş zice că extrema stângă şi cea dreaptă patronează o conspiraţie.  Aripa dreaptă ne spune: uitaţi soluţia a două state, va exista un stat evreu de pe coastă până la râul Iordan. Aripa  stângă ne spune: trebuie să uitaţi de autodeterminarea evreiască, va trebui să trăiţi ca minoritate într-un stat arab, ca albii în Africa de Sud. Cuvântul-cheie pe care îl au în minte şi unii şi ceilalţi e că situaţia din Cisiordania e irevocabilă. Irevocabil e unul dintre cuvintele care îmi displac cel mai mult, pentru că sunt un om bătrân şi am văzut că lucrurile se revocă (...). Nu cred într-un stat binaţional. Există exemple minunate de state multinaţionale prospere – Elveţia, Elveţia şi Elveţia. Oriunde în altă parte – fie în Cipru, Iugoslavia sau Uniunea Sovietică – au sfârşit într-o teribilă baie de sânge. Palestinienii nu pleacă nicăieri, n-au unde să se ducă. Evreii israelieni de asemenea nu pleacă nicăieri, n-au unde să se ducă. Însă nu putem deveni o familie fericită, pentru că nu suntem. Prin urmare, trebuie să împărţim casa în două apartamente mai mici şi să învăţăm cum să spunem buna dimineaţa în hol, zilnic. În cele din urmă, poate, vom băga capul unul la altul pentru o ceaşcă de cafea. Însă avem nevoie de această casă decomandată, pentru două familii”.   

Marele romancier susţine soluţia – folosind chiar această metaforă a casei – de la bun început. Susţine, spre exasperarea Puterii, lupta palestinienilor pentru autodeteminare. Acestui activism i-a sacrificat Premiul Nobel.

Amos Oz nu doreşte să fie simpatic nimănui, ci să spună adevărul, cât va putea să-l mai spună:

“În dimineaţa în care m-am trezit şi am fost anunţat că Trump a fost ales preşedinte al Statelor Unite, i-am scris Angelei Merkel. I-am spus că ea - cel puţin pentru mine - e de acum liderul lumii libere”.

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul Mediafax Group.