Angela Merkel – noul lider al lumii libere

Apăruse versiunea germană a cărții de dialoguri, realizată împreună cu Avraham Shapira, cu soldați întorși din Războiul de Șase Zile. Interviul pentru Der Spiegel se concentrează asupra Orientului Mijlociu, a păcii israeliano-palestiniene.

Întrebat dacă e șocat de faptul că Donald Trump a fost primul președinte al Statelor Unite care a declarat că nu va insista asupra soluției a două state, Oz a replicat: „Nu cred că a fost o aserțiune serioasă a politicii americane (…). Cred că [Trump] nu are nici cea mai mică idee despre ceea ce dorește să facă în Orientul Mijlociu. Poate are nevoie de mai mult timp de gândire. Poate va primi sfaturi de la cineva. Însă, cu siguranță, n-a spus: Dragă domnule Netanyahu, dacă vreți Cisiordania, luați-o! America se va supune”.

Cum se vede de la Tel Aviv afirmația președintelui Trump? „Noi, susținătorii soluției a două state, Israel și Palestina, suntem acum subiectul unui atac violent al extremei stângi și al extremei drepte, în Israel și în Europa. Dacă aș fi paranoic, aș zice că extrema stângă și cea dreaptă patronează o conspirație. Aripa dreaptă ne spune: uitați soluția a două state, va exista un stat evreu de pe coastă până la râul Iordan. Aripa stângă ne spune: trebuie să uitați de autodeterminarea evreiască, va trebui să trăiți ca minoritate într-un stat arab, ca albii în Africa de Sud. Cuvântul-cheie pe care îl au în minte și unii și ceilalți e că situația din Cisiordania e irevocabilă. Irevocabil e unul dintre cuvintele care îmi displac cel mai mult, pentru că sunt un om bătrân și am văzut că lucrurile se revocă (…). Nu cred într-un stat binațional. Există exemple minunate de state multinaționale prospere – Elveția, Elveția și Elveția. Oriunde în altă parte – fie în Cipru, Iugoslavia sau Uniunea Sovietică – au sfârșit într-o teribilă baie de sânge. Palestinienii nu pleacă nicăieri, n-au unde să se ducă. Evreii israelieni de asemenea nu pleacă nicăieri, n-au unde să se ducă. Însă nu putem deveni o familie fericită, pentru că nu suntem. Prin urmare, trebuie să împărțim casa în două apartamente mai mici și să învățăm cum să spunem buna dimineața în hol, zilnic. În cele din urmă, poate, vom băga capul unul la altul pentru o ceașcă de cafea. Însă avem nevoie de această casă decomandată, pentru două familii”.

Marele romancier susține soluția – folosind chiar această metaforă a casei – de la bun început. Susține, spre exasperarea Puterii, lupta palestinienilor pentru autodeteminare. Acestui activism i-a sacrificat Premiul Nobel.

Amos Oz nu dorește să fie simpatic nimănui, ci să spună adevărul, cât va putea să-l mai spună:

„În dimineața în care m-am trezit și am fost anunțat că Trump a fost ales președinte al Statelor Unite, i-am scris Angelei Merkel. I-am spus că ea – cel puțin pentru mine – e de acum liderul lumii libere”.