Lelia MUNTEANU
Lelia MUNTEANU
1793 vizualizări 31 mai 2017

În conferinţa de presă care a precedat mini-summitul de la Bruxelles, secretarului general Jens Stoltenberg i s-au pus, între altele, două întrebări legate de Afganistan. De ce, de peste un deceniu, în care am văzut ce i-a oferit NATO, ţara nu e încă stabilă? Răspuns fără răspuns, de propagandist politic: “Există multe provocări în Afganistan şi n-a spus nimeni că situaţia va fi uşoară, când NATO şi-a încheiat operaţiunile de luptă, în 2014. Dar am realizat multe. Am avut capacitatea de a pregăti şi a forma forţe afgane care acum îşi pot asuma responsabilitatea pentru securitatea propriei ţări. Aceasta e o realizare enormă şi important. Iar afganii dovedesc  profesionalism şi curaj în felul cum gestionează situaţia de securitate în Afganistan”.

(Forţele de securitate afgane sunt la fel de bine antrenate precum cele irakiene - adică lamentabil, iar motivele eşecului sunt aceleaşi în ambele ţări, începând cu corupţia care domneşte în toate structurile. Asta în ce priveşte profesionalismul. Cât despre curaj, în zone tribalizate curajul se defineşte după caz).

A doua întrebare pe care a primit-o Stoltenberg a fost chiar din partea agenţiei naţionale de presă de la Kabul: „NATO se alătură coaliţiei anti-ISIS. Se va alătura NATO Statelor Unite,  în Afganistan, împotriva ISIS şi, dacă da, îşi va lua NATO de la capăt misiunea de luptă?”. Răspunsul: ”NATO va continua misiunea de instruire, asistenţă şi consiliere în Afganistan. Ne vom referi la aceasta în reuniunea de astăzi. De asemenea, vom decide spre sfârşitul anului acestuia nivelul exact al trupelor. Nu ne vom întoarce la operaţiuni de luptă. Scopul nostru este de a instrui forţele afgane, pentru a le permite să-şi intensifice eforturile în stabilizarea ţării, în contracararea talibanilor, dar şi în lupta împotriva diverselor grupări teroriste din Afganistan, inclusiv ISIS” etc. etc. etc. .

Cu vreo zece zile înainte de a-şi însoţi comandantul suprem, pe Donald J. Trump, la inaugurarea noului sediu al NATO de la Bruxelles, şeful Pentagonului, generalul Mattis, a cerut celor 28 de aliaţi din NATO să se gândească la sporirea efectivelor din Afganistan cu până la 5.000 de militari. Momentan acolo se mai află, după retragerea din decembrie 2014,  8.400 de soldaţi americani şi 5.000 de instructori NATO.

De peste 15 ani asistăm la spectacolul, sângeros şi foarte costisitor (în jur de două trilioane de dolari), al marelui eşec american în Afganistan. Mai precis din 7 octombrie 2001, când a demarat Operatiunea Enduring Freedom. Şi cam de când  “ultimul mare orientalist”, “cel mai influent istoric al Islamului şi al Orientului Mijlociu”, Bernard Lewis (din ale cărui cărţi, recunosc, m-am hrănit), susţinătorul invadării Irakului - care astăzi împlineşte 101 ani (mulţi înainte!) - a intrat în anturajul creierelor lui Bush Jr.: Wolfowitz, Rumsfeld, Cheney, Perle. Aproape 16 ani de când, cu farmecul său teoretic, l-a convins pe preşedintele american că libertatea poate fi exportată, că trebuie impusă cu forţa: “Ori le aducem libertatea, ori ne distrug!”.

Şi le-au adus libertatea, al cărui aer tare, încă, în anul 2017, se străduiesc să-i convingă să-l tragă pe nas, în narco-statul unde se străduiesc să supravieţuiască.

Aproximativ 30.000 (nu prea şi-a pierdut nimeni timpul să-i numere cu atenţie) de civili afgani morţi (“pagube colaterale”), din 2001 până în 2014 (pentru ultimii trei ani şi jumătate am găsit statistici contradictorii), 2.400 de militari americani ucişi, 20.000 – răniţi; totul în numele libertăţii pe care, afgani şi americani, n-o vor defini niciodată la fel.

Citește și: