Cornel ILIE
Cornel ILIE
2165 vizualizări 22 iun 2016
Adam Lambert este şi Adam şi mărul şi sarpele. A readus bucuria şi motivaţia de a merge în turneu pentru Brian May şi Roger Taylor, a creat controversă prin ideea că nu îl poate egala pe Freddie, a făcut rockeri, fani aproape evanghelişti de Queen, să îl aplaude mai tare decât şi-ar fi imaginat.
 
Queen este de câţiva ani în turneu prin toată lumea asta mare, cu oameni din ce în ce mai mici. Aseară am avut în faţă doi creatori, muzicieni, care continuă să se bucure de muzică de parcă ar fi la primul concert.Brian May şi Roger Taylor au dăruit, asta am simţit şi ei fac asta în mod constant de când Freddie nu mai este, pentru că nu mai au ce demonstra, ci doar să propovăduiască o muzică cu puteri de vindecare a prejudecăţilor.
 
Eu cred că Brian May şi Roger Taylor continuă să facă turneul şi pentru Adam Lambert, pentru a-l arată lumii, pentru a se mândri cu el, pentru a da un mesaj.
 
Continuă să meargă în turneu, departe de familii, prin avioane, hoteluri etc, la vârsta de pensionare pentru alţii, ca să ducă muzica Queen mai departe, pentru că sunt şi am fost mulţi care nu am reuşit să de bucurăm de a-i asculta live decât cu ocazia acestui turneu.
Adam Lambert nu se crede Freddie, cum nici basistul trupei nu se crede John Deacon.
 
Adam Lambert este fenomenal. Nu este Freddie, este Adam. Chiar dacă ar exista minunea de a putea cânta cu aceeaşi magie, emoţie, forţă ca Freddie, nu ar putea fi el, pentru că valoarea lui Mercury nu a stat doar în cea de perfomer, ci de creator, de compozitor, de vizionar.Adam aduce un alt farmec, păstrând mixul de doze masculinitate-feminitate, vulnerabilitate-forţă, dramă-comedie, din felul în care cânta Freddie.
 
Dincolo de muzica şi concertul în sine, timp în care am plâns de bucurie, am sărit, am cântat, am călătorit în mine dus-întors, m-au impresionat simplitatea unor detalii din punerea showului în scenă, decenţa şi modestia tuturor de pe scenă, frumuseţea relaţiei protector-ucenic dintre cei doi Queen şi Adam, respectul celui mai tânăr faţă de ceilalţi, păstrând mai mereu un pas în spatele lor şi zâmbetul lui Brian care dă încredere, libertate, confort.
 
Pentru cei care şi-au găsit scuza că nu vin la concert pentru că preferă să rămână cu imaginea lui Freddie – să-şi dea palme mai tare decât dacă ar fi fost la concert şi ar fi aplaudat. Dacă sunt fani Queen au ratat concertul vieţii lor. Prezenţa la concert şi cumpărarea biletului sunt un gest de respect faţă de artistul pe care îl iubeşti, nu doar pentru bucuria ta de a-l vedea. Este un gest care este imposibil să fie egoist.
 
Când cumperi un bilet, cumperi pentru doi, de fapt – pentru tine şi pentru artist. Iar dacă te declari fan Queen şi nu mergi să cumperi bilet să-i vezi, deşi a fost cam unica şansă să vină în România, înseamnă că nu ai înţeles nimic din muzica şi din mesajul pieselor lor.
Queen nu este doar We will rock you, We are the champions, Bohemian Rhapsody şi I want to break free, sunt acea trupă care au intrat în istorie luptând cu prejudecăţile, cu presa din vremea în care lansau albume, cu radiourile care nu voiau să îi difuzeze. Spun asta pentru că suntem într-o perioada în care ne dăm cu părerea despre ‘relaţia’ artist-radio în tabăra de muzică numită industria muzicală românească.
 
Sper să fi fost în public nu doar artişti din trupele rock, ci şi din cei care lucrează în studiourile de producţie care scot piese pe bandă rulantă, cu scopul de a intra pe radio. Ar fi aflat aşa că există mai multe acorduri decât cele folosite de ei, ar afla că chitara are şi alte sunete şi poate transmite o mulţime de stări, că există şi alte cuvinte în limba engleză, că o piesă nu trebuie să semene cu alta ca să aibă succes.
 
Duc mai departe mesajul postat aseară de Emagic, organizatorul concertului, şi mă-nclin şi eu în faţa lor, pentru că au adus concertul ăsta şi în România. Nu mă bucur doar pentru mine(i-am văzut şi acum un an la Hamburg), ci mai mult pentru cei care au trăit în vremea muzicii geniale de aseară şi care şi-au împlinit un vis ce părea de neatins.
 
M-a bucurat că au fost momente în care publicul se auzea mai tare decât cei de pe scenă.Acum două săptămâni eram în aceeaşi piaţa la Maroon 5. Am plecat dupa 35 de minute. Cea mai slabă prestaţie sau apariţie a vreunui artist cu titlu de artist ‘mare’, pe care am văzut-o. Muzică ok, bună, corectă, cântată fără pic de suflet.
 
Ieri m-am vindecat, am reînviat.
 
Închei cu un amănunt ce spune multe despre dragoste de colegi, despre recunoaştere, despre modestia artiştilor mari.
 
Bohemian Rhapsody a fost cântată folosindu-se şi footage cu Freddie din timpul unui concert, piesa fiind cântată de Queen+Adam Lambert +Freddie.Finalul piesei este împărţit între Adam şi Freddie. Ultimul cuvânt îi este lăsat tot lui Freddie.
 
Sunt fericit.
 
Un articol preluat de pe blogul lui Cornel Ilie. Mai multe AICI

Citește și: