Marian SULTĂNOIU
Marian SULTĂNOIU
2027 vizualizări 31 ian 2017

Sper să nu-nţeleagă careva că sunt împotriva unui DNA care se presupune că e perfect profesionist, egal şi echidistant. A unui DNA care, atunci când îşi face treaba, ca la carte – pentru că aici e vorba de viaţa unui om, iar dacă medicii dau socoteală „pe malpraxis”, pentru mutilarea trupului, atunci toţi cei ce greşesc, mutilând, uneori, personalitatea, demnitatea şi psihicul cetăţeanului, de ce n-ar fi cazul să răspundă  – merită să fie aplaudat în picioare, dar care, atunci când unii dintre angajaţii săi greşesc, trebuie să-şi ceară scuze, iar procurorul în discuţie nu doar să-şi pună cenuşă-n cap, dar să dea şi oarece socoteală pentru lipsa lui de profesionalism.

Ştiu, am mai auzit un comentator explicând, la tv: „Şi aşa, procurorii sunt timoraţi, dar să mai stea şi cu sabia răspunderii deasupra capului…”.

Poftim?! Păi, poate că, fiecare este timorat la locul lui de muncă; fiecăruia i se furnică pielea când constată că a greşit şi trebuie să plătească, başca, facerea sa de cacao faţă cu poporul. Întrucât, din câte am văzut şi auzit, de câte ori se întâmplă oarece în România, ştirea sună aşa: „Autorităţile statului au demarat cercetări pentru a constata cine se face vinovat de….”.

Şi, mi se pare foarte corect să demareze.

Iar atunci, dacă totul se plăteşte, vorba lui Hadley Chase, un procuror, doi, zece – care se fac, personal, vinovaţi de lipsă de profesionalism, nevorbind aici, în general, despre instituţia pentru care lucrează, fie ea DNA, DIICOT, sau mai ştiu eu ce – de ce să nu-şi facă mea culpa?

„Toţi cei care mă cunosc ştiu că acuzaţia care mi-a fost adusă este profund nedreaptă. Şi ca atare nu cred că imaginea mea a avut de suferit, mai ales în rândul persoanelor care mă cunosc (...) Rezultatul a fost că am fost scos din candidatura la Primăria Capitalei. Nu pot să vă spun eu ce s-a urmărit sau care a fost obiectivul. Cert este că un procuror al Direcţiei Naţionale Anticorupţie mi-a făcut un dosar incorect care nu se bazează pe niciun fel de probă. În urma acestui dosar, instanţa s-a pronunţat. Mi-a făcut dreptate instanţa - Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – n.n. -, nu vreau să mă războiesc cu nimeni, procurorul care a făcut dosarul a şi părăsit DNA. Îi sfătuiesc să nu atace decizia, pentru că acest dosar este penibil pentru DNA", spune Ludovic, creştineşte, decizia nefiind definitivă.

Iar eu îl înţeleg şi pe Orban, care e mereu gata să întindă şi obrazul celălalt – mai ales la pupat -, dar noi, ceştilalţi, care ne puseserăm speranţele în el, pentru Primăria Generală; noi toţi, care am văzut ce n-a văzut Parisul (ăla Mic), anume un Bucureşti sută la sută pesedist, nouă cine ne mai reperează onoarea nereperată?!

Pentru că eu, când am auzit că „l-au luat pe Ludovic” mi-am spus: „O fi zis băiatul ceva, o fi făcut ceva, degeaba nu-l luau”. Şi acum aud că degeaba…

Păi vezi?! D-aia n-are ursu’ coadă…

Citește și: