9 februarie 201721:141910

Academia ne apelează cu taxă inversă

Am citit, astăzi, „Apelul unor academicieni români către Poporul Român şi instituţiile Statului Român”. Mă întreb dacă nu cumva acesta - altfel, o înşiruire generoasă de motive de apel -, vine cam târziu, sub anumite influenţe şi într-un context socio-politic delicat. Ceea ce-l face, cel puţin, interpretabil.

Distinşii academicieni se declară „îngrijoraţi de evoluţiile interne şi internaţionale din ultimele decenii, caracterizate printr-o continuă şi alarmantă încercare de erodare a identităţii, suveranităţii şi unităţii naţionale a României, cu multe acţiuni plasate sub semnul globalismului nivelator sau al unei exagerate corectitudini politice”, dar şi cu multe acţiuni îndreptate direct împotriva Statului şi Poporului Român: (rescrierea tendenţioasă, lacunară sau chiar mistificatoare a istoriei, denigrarea simbolurilor naţionale, subminarea valorilor şi instituţiilor fundamentale, sabotarea viitorului, dezmoştenirea generaţiilor care vin după noi prin vânzarea pământului, a resurselor solului şi subsolului, prin defrişări masive, prin înstrăinarea sau falimentarea unităţilor economice, prin degradarea învăţământului şi a sistemului sanitar, prin politizarea excesivă a tuturor subsistemelor statului şi societăţii, ceea ce are ca efect deprofesionalizarea, confuzia valorilor, corupţia, lipsa de eficienţă, apariţia unor tensiuni sociale)…

Sigur, multe dintre observaţiile domniilor lor sunt exacte, reflectând realităţi lesne de identificat, dar acestea se întâmplă, atât la intern, cât şi la extern, de zeci de ani, unele, chiar aici, sub nasurile noastre.

Noi, toţi, ne răcim gurile, de pomană, prin media românească de ani şi ani de zile pe temele enumerate.

Poate că, dacă vocile noastre n-au contat, pe cât am fi vrut şi ar fi fost necesar, vocile domnilor academicieni ar fi făcut să răsune văile şi munţii, oprind jaful, stopând „defrişările masive”, înainte ca fenomenul să aibă loc; vânzarea României la hectar, înainte să demareze hăcuirea, conform unei legi, cel puţin, tembele; poate că, intervenind la timp, n-ar mai fi putut prolifera corupţia, falimentarea economiei, degradarea învăţământului şi a sistemului sanitar, deprofesionalizarea; n-ar mai fi apărut tensiuni sociale; şi, evident, n-ar mai fi avut loc o „rescriere tendenţioasă, lacunară sau chiar mistificatoare a istoriei”, şi nici „denigrarea simbolurilor naţionale, subminarea valorilor şi instituţiilor fundamentale”.

Poate că, dacă domnii academicieni ar fi fost, aşa cum afirmă, „preocupaţi în mod deosebit de încercările recurente de „regionalizare” a României sau de crearea de enclave autonome pe baze etnice, contrare Constituţiei României şi tendinţelor de integrare europeană, total neproductive din punct de vedere economic, social, al calităţii vieţii în aceste zone…”, şi s-ar fi exprimat „ferm şi cu tărie” (aşa cum susţin că o fac astăzi), dar mai ales repetat, de câte ori a fost cazul, „împotriva tuturor acestor acţiuni”, şi „în favoarea identităţii, suveranităţii şi unităţii naţionale”, lucrurile ar fi stat altfel, iar conştiinţa naţională a românilor tineri ar fi fost mult superioară celei actuale.

Altfel, apărând tocmai azi, într-un context social inflamat, în care sute de mii de români protestează, în stradă, împotriva corupţiei politice, sau nu, cu solicitarea expresă, adresată „instituţiilor abilitate ale Statului Român, de la toate nivelurile”, de a veghea şi de a acţiunea „pentru a preveni, pentru a contracara şi, atunci când se încalcă legea, pentru a pedepsi toate diversiunile şi agresiunile la adresa identităţii, suveranităţii şi unităţii naţionale a României şi a stabilităţii statului de drept”, coroborat cu chemarea adresată întregului popor român, tuturor „locuitorilor acestui pământ”, alături de domniile lor, în acest demers, dar, mai ales, şi în particularintelectualilor, invitându-i să fie exemplu de înţelepciune şi de patriotism”, precum şi oamenilor politici, pe care îi invită să conlucreze cu responsabilitate şi patriotism pentru binele României”, domnii academicieni par, mai degrabă, preocupaţi de cum se luptă naţia şi o parte a politicienilor cu fenomenul corupţiei, decât să lupte ei înşişi cu acest flagel, pe care l-au lăsat, bine-mersi, să existe, pentru a se indigna abia la un sfert de veac de la naşterea ei „democratică”.

 

P.S. Apropo. Nu există doi-trei academicieni de serviciu, care să facă un apel scurt la decenţă şi care, eventual, să ceară, ferm şi cu tărie, PSD, să renunţe la provocarea societăţii civile prin numirea Anei Birchall interimar la Ministerul Justiţiei?!

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul Mediafax Group.