5 aprilie 201722:5522140

A înnebunit Bashar al-Assad?

Ieri în guvernoratul sirian Idlib, în orăşelul Khan Shaykhun, spre graniţa cu Turcia, un atac aerian cu arme chimice a lăsat în urmă aproximativ 100 de morţi şi sute de răniţi, între care copii şi femei.

Câteva date certe decupate din puzderia ştirilor propagandistice.

De la bun început, e de ştiut că, atunci când în perimetrul  Siria-Irak se vorbeşte despre atacuri aeriene, trebuie exclus autointitulatul Stat Islamic şi grupările teroriste care au de toate mai puţin aviaţie. Poate fi vorba doar despre avioanele Coaliţiei, de avioanele armatei lui Bashar al-Assad, de cele ale Rusiei sau de ale Turciei. Locul – Idlib - oferă o indicaţie preţioasă: acolo se află, de multă vreme, fieful forţele anti-Assad, având mai nou ca pivot gruparea teroristă An-Nusra. Prin urmare, avioanele Coaliţiei n-ar fi avut ce căuta deasupra, în schimb se ştie că rebelii sunt bombardaţi din ce în ce mai des de armata guvernamentală şi de ruşi. Astfel încât ştirea de  ieri începe să se aşeze în context.
 
Azi dimineaţă, pe lângă şuvoaiele înfierărilor vehemente din toate părţile, au curs şi primele informaţii. Bombardamentele  asupra Khan Shaykhun au fost executate de aviaţia siriană a lui Bashar al-Assad şi nu s-au oprit după atacul chimic (amănunt care poate deveni important). Lucrurile par a fi clare: atacul chimic a fost executat de armata guvernului de la Damasc. Doar că asta pare, în actualele condiţii, o demenţă feroce.

Preşedintele Siriei e în situaţia cea mai bună de când a început războiul civil. Cu ajutorul lui Putin, al iranienilor şi al Hezballah, repune teritorii sub control, devine  din parte a problemei parte a soluţiei. Liderii europeni îi contestă încă,  dar din ce în mai moale, rolul în perioada post-conflict care se pregăteşte.  Odată cu instalarea preşedintelui  Donald Trump,  al-Assad s-ar fi putut simţi şi mai aproape de o victorie personală – diabolizarea din perioada Obama părea să fi încetat. Pe 31 martie, personajul Nikki Haley, ambasadorul Americii la ONU, a declarat că Statele Unite nu mai sunt interesate de Siria, problema lor fiind antiterorismul: “Nu ne putem concentra neaparat asupra lui Assad, în modul în care fosta administraţie a făcut-o”. Trecând peste logica declaraţiei, mesajul a fost dat. Mai mult, în urmă cu cinci zile, purtătorul de cuvânt al Casei Albe a făcut, la rându-i cam aceeaşi declaraţie: “Statele Unite au temeinice priorităţi în Siria şi Irak, iar noi am clarificat faptul că lupta împotriva teorismului, în mod deosebit înfrângerea ISIS, este cea mai importantă dintre aceste priorităţi”. În aceste condiţii, când jocurile pentru rămânerea preşedintelui Siriei în cărţi le fac ruşii (a se vedea şi negocierile de la Astana) - ce interes a avut al-Assad să atace cu arme chimice, ce impuls nebunesc să-l fi mânat să comită atacul de ieri?

Armata siriană s-a mărginit să nege vehement că a folosit arme chimice: “Negăm în totalitate utilizarea oricărei substanţe chimice sau material toxic în Khan Shaykhun astăzi. Armata nu le-a folosit şi nici nu le va folosi, oriunde şi oricând, nici în trecut, nici în viitor”. În schimb, reprezentanţi ai armatei ruse au oferit nişte explicaţii (cam prea ingenioase). Generalul Igor Konashenkov, purtătorul de cuvânt al Ministerului rus al Apărării, a explicat că atacul aerian a vizat un depozit de muniţie din estul oraşului Khan Shaykhun, depozit în care se produceau şi se îmbuteliau gaze toxice pentru Irak. Din acelaşi stoc de gaze toxice provin şi cele folosite de rebeli la Alep – a mai spus – aducând ca argument probele prelevate de experţii militari ruşi la sfârşitul lui 2016. Simptomele civililor au fost identice cu ale celor din Alep, a ţinut să adauge generalul. Desigur, comandantul rebelilor a negat categoric că ar putea produce astfel de substanţe, ba a mers cu negarea până într-acolo încât a declarat că n-ar avea nici măcar poziţii militare în zonă.

Cui a folosit acest carnagiu? Lui Assad, dacă l-a comis, în nici un caz. Nu doar că n-a avut nici măcar o vagă justificare tactico-militară, dar a atras – cum era de aşteptat – oprobriul întregii lumi. N-a folosit arme chimice împotriva teroriştilor din autointitulatul Stat Islamic şi le foloseşte acum împotriva civililor?

În zilele următoare vor exista mai multe informaţii demne de încredere. Majoritatea celor furnizate până acum aparţin Observatorului Sirian pentru Drepturile Omului, o organizaţie anti-Assad cu sediul în Marea Britanie, alcătuită dintr-un singur om şi o reţea de cunoştinţe în Siria.

Ce va întreprinde preşedintele Trump? Se vor re-reaşeza relaţiile ruso-turce? Va mai sta China în spatele Rusiei, sprijinindu-l pe Bashar al-Assad în Consiliul de Securitate al ONU? Când vom afla în ce direcţie schimbă carnagiul de ieri jocurile în Siria, ne vom apropia, periculos, de adevăr.

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul Mediafax Group.