16 aprilie 201721:235347

„8 băieţi şi 9 fete cântă imnuri de laudă Conducătorului Iubit. Câţi copii cântă în total?”

Puţine dintre puţinele relatări din infernul care se cheamă Republica Populară Democrată Coreeană poartă girul credibilităţii.

Pe de o parte, propaganda regimului, care nu permite nici unui străin să vadă şi să audă ce nu trebuie să vadă şi să audă. Pe de altă parte, stereotipiile celor care se alimentează din alte stereotipii.

O urmăresc în ultimele săptămâni pe Barbara Demick de la Los Angeles Times, pentru că e unul dintre puţinii jurnaliştii care ştiu ce spun atunci când emite opinii despre Coreea de Nord.

În 2009 a publicat o carte admirabilă – “Nothing to Envy. Ordinary Lives in North Korea”, tălmăcită în urmă cu patru ani şi la noi “Nimic de invidiat. Vieţi obişnuite din Coreea de Nord”, Meteor Publishing, traducerea Mihai-Dan Pavelescu.

E povestea unor oameni care au reuşit să fugă din iad – o bătrână şi înfocată membră de partid, o învăţătoare, un student, o doctoriţă, un copil al străzii. Vieţile lor se înnoadă şi se deznoadă în jurul unui oraş industrial – al treilea ca importanţă al ţării, la graniţa cu China.

Cartea Barbarei Demick conţine toată istoria Republicii închisă în destinele personajelor - de când americanii au trasat o graniţă aberantă între cele două Corei până la ascensiunea fondatorului statului, Preşedintele Etern Kim Ir-sen, războiul fratricid, marea foamete din anii ‘90, domnia fiului, Kim Jong-il, tatăl actualului conducător.

E o carte pe care trebuie s-o citiţi (eu am recitit-o astăzi), dacă vreţi să aflaţi răspunsul la întrebarea: există oameni în Coreea de Nord sau au dispărut ca tigrii care bântuie încă foclorul local?

Am citat în titlu dintr-un manual de aritmetică. Aş fi putut cita dintr-un abecedar: “Duşmanii noştri sunt bandiţii yankei /care încearcă să ne ia patria noastră frumoasă. / Cu arme pe care le-am făcut eu însumi/ îi voi împuşca: poc, poc, poc!”. 

Cântecul pionieresc “N-avem de ce să-i invidiem pe alţii” sună ca un condac comunist, ca o catavasie a ideologiei ciuce: “Tatăl nostru, noi nu avem de ce să-i invidiem pe alţii, / Căminul nostru este în braţele Partidului Muncii,/ Noi toţi suntem fraţi şi surori./ Chiar dacă un ocean de foc vine spre noi, dragi copii, nu vă speriaţi, / Tatăl nostru este aici./ Nu avem de ce să-i invidiem pe alţii...”.

Treimea nord-coreeană: Tatăl - Kim Ir-sen, Fiul - Kim Jong-il şi Sfântul Duh – Kim Jong-un.

Precum în 2009, aşa şi în 2017: “Nivelul represiunilor în Coreea de Nord e atât de vast, încât nici un fel de rezistenţă organizată nu poate prinde rădăcini”.

Citiţi cartea Barbarei Demick.

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul Mediafax Group.