15 ianuarie 201708:4635366

Stolojan: Nimeni nu poate veni şi impune un preşedinte în PNL, nici măcar Klaus Iohannis

PNL este un partid „rănit”, o formaţiune care se află pusă acum, după o înfrângere dureroasă la alegerile parlamentare, în faţa momentului 0 al adevărului, un moment în care nici măcar preşedintele Klaus Iohannis nu ar putea veni să impună pe cineva în poziţia de lider, este de părere fostul preşedinte liberal şi, ulterior, fost lider al PDL, Theodor Stolojan. „Asta ar înseamna să nu înţelegi ce s-a întâmplat în timpul alegerilor, după aceste alegeri şi care e situaţia în partid”, a declarat Stolojan, într-un interviu pentru Gândul. Politicianul face o analiză dură a motivelor care i-au adus pe cei de la PNL în acest punct şi, mai ales, a relaţiei pe care partidul a avut-o pe durata campaniei electorale cu fostul premier Dacian Cioloş, despre care spune că, dacă îşi doreşte cu adevărat să facă politică, atunci n-ar trebui să aibă nicio ezitare în a se alătura PNL-ului. În calitate de membru, însă, pentru că, formaţiunea nu va accepta atât de uşor ca cineva să vină direct la conducere. Dacă înainte de scrutinul parlamentar lucrurile ar fi fost, poate, mai simple, acum Dacian Cioloş trebuie să vină în partid fără pretenţii, să-şi facă o echipă şi să muncească pentru a câştiga încrederea membrilor, întrucât nu va primi nimic pe tavă, de-a gata, a mai spus fostul lider liberal. În plus, un viitor mandat al lui Klaus Iohannis la Cotroceni va depinde „categoric” de evoluţia PNL din următorii ani, pentru că şeful statului va trebui să aibă în spate o forţă politică ce nu va fi cu siguranţă PSD-ul, iar pentru partid nu este de dorit ca Iohannis să facă atunci o altă opţiune, a conchis Stolojan.

Între alegerile locale şi cele parlamentare, PNL a pierdut mai bine de un milion de voturi, fapt care i-a costat pe liberali şansa reală de a ajunge la guvernare şi de a-l instala pe fostul premier Dacian Cioloş la Palatul Victoria pentru un nou mandat. Greşelile au venit în cascadă, crede fostul lider al partidului, Theodor Stolojan, plecând de la preocuparea pentru finalizarea fuziunii între fostul PNL şi PDL, fapt care duce, inevitabil, la probleme de tipul „cine ce e în partid”, şi ajungând până la o relaţie neclară cu Cioloş care a creat confuzie în mintea alegătorilor şi nu a reuşit să-i convingă, nici măcar în ultimul ceas. Fostul prim ministru a luat decizia de a se implica în campanie mult prea târziu, consideră Stolojan, iar acest lucru a influenţat credibilitatea partidului şi a modelat, cumva, relaţia pe care Cioloş ar putea-o avea în continuare cu PNL.
 
Concret, dacă Dacian Cioloş vrea să intre în politică, n-ar trebui să aibă nicio ezitare în a merge mai departe alături de liberali, dar gândul că ar putea fi propulsat direct în fruntea formaţiunii este unul destul de riscant, arată politicianul. Nimeni, nici măcar preşedintele Klaus Iohannis, nu-i poate garanta lui Cioloş aşa ceva, pentru că asta ar însemna că respectivul n-a înţeles nimic din ceea ce s-a întâmplat în alegeri sau în perioada imediat următoare. Dimpotrivă, tehnocratul ar trebui să intre în PNL ca membru, să muncească, să spună cine este şi ce poate să facă, iar apoi, alături de o echipă, să câştige încrederea membrilor care în acest moment sunt şi ei destul de dezamăgiţi de evoluţia formaţiunii. 
 
Dincolo de relaţia „incertă” cu Cioloş, liberalii au pierdut în campanie şi pentru că nu au fost în stare să elaboreze un mesaj clar şi ţintit, din contra, au comunicat „total neinspirat, nefericit”, „partea proastă e că i-am şi plătit, bănuiesc, pe cei care au făcut asemenea porcării”, a precizat Theodor Stolojan. O altă cauză a eşecului ar veni chiar dintr-unul dintre argumentele cele mai puternice cu care PNL a încercat să convingă electoratul: „schimbarea la faţă”, aducerea pe liste a unor figuri noi. Timpul a fost prea scurt pentru ca oamenii din partid să ajungă să-i cunoască pe cei aduşi la filiale cu doar câteva zile înainte, iar renunţarea la vechii lideri, purtători credibili de mesaj, fără probleme de integritate, cum a fost cazul lui Gheorghe Flutur care a fost lăsat pe dinafară într-un miting la Iaşi, nu a fost de bun augur, mai crede Stolojan. 
 
Oricum ar fi, în patru ani PNL are timp suficient să-şi revină, mai crede politicianul, care spune că un al doilea mandat al lui Klaus Iohannis la Palatul Cotroceni depinde „categoric” şi de evoluţia partidului: „Iohannis, dacă se hotărăşte să candideze pentru un nou mandat, trebuie să aibă în spate o forţă politică. Că aceasta e PNL-ul, că e PNL-USR, că e un alt partid de dreapta făcut de Cioloş, n-are importanţă. Lui îi trebuie o forţă politică şi în niciun caz forţa asta politică nu va fi PSD-ul. (...) Nu văd că ar putea avea o altă opţiune şi nici n-ar fi de dorit pentru PNL să aibă altă opţiune”, a punctat Theodor Stolojan. 
 
Gândul vă prezintă interviul integral cu fostul lider al PNL şi PDL, Theodor Stolojan
 
 
Gândul: Care a fost, din punctul dumneavoastră de vedere, cea mai mare greşeală pe care a făcut-o PNL între alegerile locale şi parlamentare şi care a fost determinantă pentru pierderea a nu mai puţin de 1 milion de voturi în doar 6 luni?
 
Theodor Stolojan: După mine, în loc să se concentreze pe un program de guvernare care să fie dezbătut, prezentat, cunoscut, au avut loc aceste reorganizări în interior, ajungerea la conduceri unice, pentru că după fuziunea dintre PDL şi PNL erau conduceri provenite din cele două partide, deci copreşedinţi aproape la fiecare organizaţie. Partidul era concentrat pe rezolvarea acestor probleme, ajungerea la conduceri unice, în loc să se concentreze pe programul de guvernare şi pe prezentarea acestuia şi s-a ajuns la percepţia de improvizaţie sau chiar în timpul campaniei electorale s-a venit cu o serie de măsuri de care partidul atunci a aflat, de exemplu eliminarea totală a impozitului la toate pensiile, care eu am arătat că nu e o măsură bună. Deci partidul n-a fost, ca să zicem aşa, concentrat pe ceea ce trebuia să fie, iar acest lucru s-a văzut.
 
Sigur că au fost şi alte cauze, acea bâlbâială dintre atitudinea primului ministru pe care îl înţeleg. El dorea să rămână neutru, partidul l-a promovat ca prim ministru, el nu s-a angrenat în campania electorală, abia în ultimele zile a ieşit şi a spus „da, domn’le, vreau să mă susţină PNL-ul şi USR-ul”, ceea ce era foarte târziu. Plus acele mesaje total neinspirate, nefericite, cu „pogrom”, cu România care e hoaţă, cu fata aia, care au trebuit retrase până la urmă. Partea proastă e că i-am şi plătit, bănuiesc, pe cei care au făcut asemenea porcării.  
 
A intrat în luptă PNL ştiind că PSD va câştiga alegerile şi a mizat exclusiv pe o intervenţie decisivă a preşedintelui Iohannis?
 
Nu. PNL-ul scosese un rezultat bun la locale, apăruse acest USR, de asemenea cu rezultate bune in alegerile locale, dacă ar fi menţinut aceste rezultate aveau o şansă de a ajunge la guvernare, indiscutabil. Din păcate, n-a fost să fie pentru că PSD-ul, cum spuneam, a fost foarte bun într-o serie de mesaje care a prins la populaţie, inclusiv atacul ăsta continuu la justiţie, la DNA la care, de fapt, mesajul era următorul: că liderii PSD cu probleme penale de fapt sunt victime ale unor comenzi politice la care DNA-ul, justiţia a răspuns, ceea ce nu e adevărat. 
 
Or, acest mesaj a prins, inclusiv ceea ce e în toată Europa, în Marea Britanie, în SUA, ideea asta cum că aceste companii transnaţionale sărăcesc românii, deci un mesaj care, în condiţiile în care ai aproape trei milioane de pensionari cu pensie sub 1000 de lei, sigur că are mare aderenţă. 
 
Dacă s-ar fi coagulat o structură de dreapta, alături de USR, de exemplu, cu Dacian Cioloş în prim plan, ar fi reuşit liberalii să ajungă la guvernare?
 
Dacă Dacian Cioloş ar fi devenit un factor de mobilizare în campania electorală şi ar fi asumat fie USR-ul, fie PNL-ul, să fi devenit membru al acestui partid şi să se angreneze în campanie, cred că ar fi fost o şansă mai mare. Aţi văzut că şi mesajul USR-ului era destul de ambiguu vis-a-vis de PNL. USR-ul nu dorea, de fapt, să fie asociat cu PNL-ul sub nicio formă. Deci au fost multe asemenea lucruri care nu au funcţionat şi ar fi trebuit să funcţioneze altfel. Inclusiv mesajul eficient pe care a reuşit PSD-ul să-l livreze, „Guvernul Cioloş, Guvernul 0”, asociat PNL-ului, care a susţinut tot timpul acest guvern în mod deschis. Deşi administraţia publică era dominată, de fapt, de oamenii PSD-ului. Deci Cioloş n-a intrat să schimbe în administraţia publică, nici n-avea timp să facă concursuri, să angajeze pe merit. Administraţia publică era dominată tot de ceea ce rămăsese de la Ponta. 
 
Credeţi că scorul PSD i-a luat prin surprindere pe liderii partidului? 
 
Categoric, şi aici s-a greşit foarte mult pentru că spuneam foarte clar: schimbarea la faţă, aducerea de oameni noi, e pozitivă pe fond, dar trebuie să-i dai timp pentru ca această schimbare să fie, în primul rând, însuşită de membrii partidului, şi, în al doilea rând, percepută de populaţie. Or, practic, când vii cu câteva zile înainte de depunerea listelor de candidaţi şi prezinţi oamenii aceştia, n-ai cum. Figurile noi, ele trebuie acceptate în primul rând de partid, or partidul n-a avut timp să-i cunoască. Uitaţi-vă la acest om de toată isprava, profesorul acela, academicianul, nu? Care e un om de toată isprava, dar câţi îl cunoşteau în partid? El a fost cunoscut câteva zile, cât a făcut campanie. Nu mai vorbesc de faptul că toată campania electorală a liderilor se mărginea în a merge în capitalele de judeţ, cel mult în încă un oraş, întâlnire cu oamenii tot din partid. Au fost foarte puţine întâlniri, două mitinguri sau un miting la Craiova, unul la Iaşi, or indiferent că folosim social media, Facebook şi toate astea, nimic nu poate înlocui contactul direct cu oamenii, care înseamnă comune, orăşele, sunt peste 200 de orăşele mici în România, gen Fieni, Găeşti, Dolhasca, Pătârlagele, unde nu ajunge nimeni. Dar acolo sunt oameni, ei ţin minte dacă cineva a venit sau nu a venit să-i asculte, să stea de vorbă cu ei, or acest lucru nu s-a întâmplat. Cum spuneam, PNL-ul a fost blocat pe de-o parte în propriile procese din interiorul partidului, pe de altă parte a fost, ca să spun aşa, şi această schimbare la faţă. 
 
De exemplu, s-a renunţat la prezenţa unor lideri ai PNL-ului care au avut rezultate bune la alegerile locale, n-aveau niciun fel de problemă de integritate, doar pe ideea că erau vechi, că erau, cum se spune, figuri uzate. Or când vorbeşti de un Gheorghe Flutur în Moldova, ăla nu e uzat de niciun fel. Eu spuneam acolo, n-am vrut să-i dau numele, dar pur şi simplu când s-a ţinut mitingul de la Iaşi, el n-a avut loc să vorbească acolo la tribună, iar oamenii îl cunosc pe Gheorghe Flutur, nu-l cunosc nici pe Dănăilă, nici pe nu ştiu cine în Moldova. Deci au fost o serie de probleme dintr-acestea, acum desigur partidul este în opoziţie şi trebuie să facă ceea ce are de făcut un partid în opoziţie. 
 
În primul rând, trebuie să înceapă aceste alegeri pornind de jos în sus, pentru că vedeţi, după această unificare dintre PDL şi PNL, majoritatea liderilor din organizaţiile partidului au fost numiţi de sus în jos cu titlul „interimar”. Or acum partidul trebuie să facă ceea ce e normal să facă, adică oamenii să-şi aleagă liderii, lideri care muncesc, pentru că partidul e în opoziţie. Când eşti la guvernare, poţi să mai duci în spate nişte oameni care sunt paraleli cu munca, dar când eşti în opoziţie nu se mai poate. 
 
Spuneaţi într-o postare pe Facebook că unii lideri ai partidului, purtători credibili de mesaj, au fost daţi la o parte în timpul campaniei, deşi nu aveau probleme de integritate. Cine i-a dat la o parte şi de ce? 
 
A fost o gândire că schimbarea la faţă înseamnă oameni noi şi trebuie ieşit cu aceşti oameni noi, ceea ce n-a fost o gândire rea, dar din păcate, tactic, nu a existat timpul pentru ca şi populaţia să perceapă această schimbare şi oamenii din partid să-i cunoască, să-i apropie şi să lupte pentru ei. 
 
A fost, deci, o problemă de construcţie de strategie de la centru? 
 
De strategie, dar şi de tactică, de momente, şi aşa mai departe. Pentru că, de exemplu, cine a dat girul pentru acel mesaj care conţinea cuvântul „pogrom”în el? Evident societatea civilă a sărit în aer şi a trebuit scos, dar răul a fost făcut. Aici există un control, cum se spune, un „cap limpede” care n-a existat, din păcate, cine să dea girul la un asemenea mesaj. Sau la mesajul ăla cu fata care vorbea despre România, că-i puţin hoaţă, că-i puţin coruptă, dar se va îndrepta. Ce aderenţă are un asemenea mesaj la oameni?
 
Există o luptă în partid între foştii liberali şi foştii democrat-liberali?
 
O competiţie există, e binevenită competiţia şi din această cauză vor trebui declanşate aceste alegeri de jos în sus şi să fie organizate, evident, cât se poate de corect şi care să nu dea naştere la contestări, cum se face de obicei când se încearcă fel de fel de aranjamente. Oamenii se cunosc între ei, ei ştiu cine a muncit, cine n-a muncit, e un moment al adevărului pe care PNL nu trebuie să-l rateze. Întotdeauna într-un partid când se fac alegeri se fac echipe. Echipe cu diferiţi oameni care aspiră să fie aleşi preşedinţi de organizaţii, vicepreşedinţi. Aceste echipe îşi caută adepţi. Or în această activitate sigur că pot apărea fel de fel de aranjamente, fel de fel de încercări de atragere... Lucrurile trebuie să se desfăşoare transparent, să-şi manifeste intenţiile cei care vor să fie aleşi, să-şi caute aderenţi, să-şi prezinte ce vor să facă. Adică trebuie create condiţiile care orice care doreşte să aspire la o asemenea funcţie politică să poată să-şi prezinte programul, să poată să stea de vorbă cu membrii de partid. Nu întotdeauna se reuşeşte acest lucru, să se asigure transparenţă. Sperăm că de data asta se va face, pentru că, aşa cum spuneam, ăsta e momentul adevărului pentru PNL.
Eu am încredere, că PNL-ul a mai avut momente grele. Am avut şi în anul 2000, când aproape era în pericol să nu intre în Parlament, şi a fost o muncă incredibilă în 2000-2004, când era Adrian Năstase prim ministru şi s-a făcut acea alianţă – Dreptate şi Adevăr (DA) care, până la urmă, a câştigat alegerile. 
 
PNL ar trebui să-l recupereze pe Dacian Cioloş? 
 
Cioloş este un om corect, este un om profesionist. Cioloş trebuie să facă o opţiune. Am văzut ce are de gând, să-şi facă un fel de asociaţie... În România, dacă vrei astăzi – nu ştiu cum va fi peste 10, 15 ani, poate că o asociaţie va avea o forţă mai mare -, dar în prezent politica se face într-un partid politic. Deci dacă vrei să ai un cuvânt de spus în politica din România, va trebui ca Cioloş să facă o opţiune, să aleagă PNL-ul, să aleagă USR-ul, dar nu poate să stea undeva într-un turn de fildeş, într-o asociaţie de unde să emită, ştiu eu, nişte judecăţi de valoare, iar partidele politice să facă ce? Treburile în România, deocamdată, la nivelul politicilor, sunt gestionate de partidele politice. Foarte puţine idei şi programe vin din societatea civilă. Eu nu spun că nu vin, apar unele lucruri pozitive, dar dacă vrei să ai un rol important în politicile din România, atunci trebuie să fii într-un partid politic, să-ţi asumi acest lucru. Or Cioloş trebuie să ia o asemenea decizie, până la urmă. 
 
Strict din punctul de vedere al liberalilor, ar avea partidul de câştigat de pe urma capitalului de imagine al fostului premier?
 
Ar avea, în măsura în care Cioloş doreşte să facă o activitate politică în interiorul PNL-ului. A rămâne, însă, în afara PNL-ului nu va avea eficienţă. Va fi o voce, sigur, va emite nişte păreri, dar politica se face prin partidele politice. 
 
Pe de altă parte, acest lucru nu sugerează faptul că PNL nu poate să furnizeze nişte lideri din interior care să-l ducă mai departe?
 
Când discutăm de Cioloş, eu nu mă gândesc neapărat că Cioloş devine preşedintele partidului. Treaba e mult mai complicată. Partidul e în opoziţie, partidul e rănit, partidul nu va accepta uşor aşa pe cineva. Dânsul trebuie să intre în partid, să-şi facă o echipă, să umble prin ţară, să stea de vorbă cu organizaţiile, să spună cine este, să spună ce vrea, să spună ce poate. Treaba nu mai e simplă acum, poate înainte de alegeri ar fi fost posibilă, dar nu-i posibil pur şi simplu să aduci pe cineva din afară şi să încerci să-l faci preşedintele partidului. Nu merge. N-are cum.
 
Partidul nu va accepta aşa ceva, sub nicio formă. Deci Cioloş poate fi un candidat la preşedinţia partidului dacă intră în Partidul Naţional Liberal şi dacă va fi, până la Congres, va dura, vor fi câteva luni bune. Deci Cioloş dacă vrea să candideze la preşedinţia PNL trebuie să intre în PNL şi va trebui să-şi facă o echipă şi să meargă din organizaţie în organizaţie să-şi prezinte ideile şi planurile. Nimeni nu-i poate garanta, la ora actuală, nimeni, nici preşedintele Iohannis, absolut nimeni nu poate veni acum şi impune un preşedinte în PNL. Asta înseamnă să nu înţelegi ce s-a întâmplat în timpul alegerilor, după aceste alegeri şi care e situaţia în partid.
 
Eu tocmai de asta spuneam că acum trebuie organizat un proces foarte corect, foarte transparent de alegeri de jos în sus. Cine aspiră la această funcţie de preşedinte al PNL-ului va trebui să înţeleagă că trebuie să-şi formeze o echipă, să şi-o prezinte, oamenii să aibă încredere, să aleagă. E un partid în opoziţie. În opoziţie lucrurile sunt grele şi complicate şi trebuie multă muncă. 
 
Referitor la aceste alegeri, cine garantează pentru desfăşurarea lor corectă şi transparentă?
 
Respectarea statutului. Şi, evident, cei care asigură acum interimatul conducerii partidului trebuie să-şi propună acest lucru, ca alegerile să se desfăşoare în mod corect şi transparent. Asta este şi marea lor responsabilitate. 
 
Mai mulţi lideri ai PNL s-au dezis de fostul premier susţinând că a făcut mai mult rău decât bine partidului. Au dreptate sau greşesc?
 
Cum vă spuneam, partidul e rănit la ora actuală, a pierdut alegerile într-un mod în care nu se aştepta, foarte mulţi membri ai partidului şi-au pierdut încrederea în partid şi această încredere trebuie recâştigată şi n-o poţi recâştiga decât respectând statutul partidului, făcând aceste alegeri corecte, oamenii în organizaţii – pornind de la comune, oraşe municipii, judeţ, mai departe şi centru – trebuie să-şi aleagă liderii. 
 
A fost mai bine că figura lui Cioloş a apărut în campanie asociată PNL-ului sau a fost mai rău?
 
Aşa cum au decurs alegerile, e greu de spus. După părerea mea, s-a creat o confuzie la nivelul oamenilor. Percepţia a fost că, pe de-o parte, Cioloş nu-şi doreşte această implicare politică, pe de altă parte PNL-ul, ca şi USR-ul, în susţineau drept candidat la funcţia de prim ministru, dar Cioloş spunea tot timpul că el nu e afiliat politic, că el este în continuare tehnocrat, iar la percepţia populaţiei a rămas că e o treabă neclară. Din această cauză, în ultima săptămână Cioloş, nu mai ştiu aici dedesubturile, dar Cioloş a simţit nevoia să iasă public şi să spună ‘domn’le, vreau să mă susţină PNL-ul, USR-ul, sunt candidatul lor, votaţi PNL-ul, USR-ul’. Era prea târziu deja. 
 
Are nevoie PNL de „un tratament şoc” pentru a-şi reveni? 
 
Nu. Nu, liberalii au nevoie să reclădească încrederea. Şi încrederea într-un partid politic o reclădeşti în momentul în care faci alegerile cum trebuie, iar lumea se apucă de muncă. Ce înseamnă se apucă de muncă? Reluatul contactului cu oamenii, făcută foarte clară structura aceasta, arhitectura partidului. Vă spuneam că în urma fuziunii au rezultat în jur de 30 de  vicepreşedinţi, opt primi-vicepreşedinţi care, de fapt, toţi erau decredibilizaţi tocmai prin numărul ăsta imens. Or eu am spus în acel moment: ai vicepreşedinţi atâţia câte direcţii de acţiune sau obiective strategice ai. Un vicepreşedine răspunde de o direcţie strategică sau de un obiectiv strategic, nu? Resursele umane. Vedeţi, şi asta s-a întâmplat.
 
Cu câteva zile înainte de a depune listele pentru Parlament, unele organizaţii s-au trezit de la centru cu nişte oameni pe care nu i-au văzut în viaţa lor. Deci nu era vorba numai oameni care erau în partid, dar erau în altă parte, cum se mai întâmplă. Adică nu era vorba că ai un om bun la nivel naţional şi îl trimiţi să candideze într-un judeţ. Nu, ei s-au trezit în faţă cu oameni pe care, efectiv, nu-i cunoşteau şi a apărut şi senzaţia asta de paraşutare, din nou, a unor candidaţi pe care nimeni nu-i cunoştea. Sigur că pot înţelege foarte multe, pot înţelege constrângerea de timp avută şi aşa mai departe. Dar toate ne-au costat. 
 
Deci acum recâştigarea încrederii se face respectând statutul, respectând alegerile şi pe urmă aplicată, cum spuneam, o structură clară de responsabilităţi la nivelul fiecărei organizaţii. Dacă vreţi să mă întrebaţi aşa, vă spun: Partidul Naţional Liberal mai mult de şase vicepreşedinţi n-are nevoie ca să aibă o responsabilitate foarte clară. 
 
Dacă Dacian Cioloş şi-ar face un partid politic, vedeţi în viitor, pentru următoarele alegeri, posibilitatea să formeze o construcţie de dreapta, alături de PNL şi USR, pentru a învinge PSD-ul peste patru ani?
 
Sigur că poate să înceapă treaba asta, dar e foarte greu să faci un partid politic. Uitaţi-vă la USR, se discută acum că s-ar sparge în două, deci nu e aşa de uşor să faci un partid politic. Vă spun asta pentru că am avut această experienţă. PNL la ora actuală are o grilă de criterii foarte strictă din punctul de vedere al integrităţii.
 
Discutăm de Cioloş. Deci domnul Cioloş n-ar trebui să aibă absolut nicio reţinere, dacă vrea să facă politică, să vină să facă politică în Partidul Naţional Liberal. PNL a renunţat, nu şi-a pus pe listele de candidaţi oameni cu probleme de integritate. Încă o dată, dacă Cioloş vrea să facă politică, el trebuie să intre într-un partid politic, să-şi facă un partid politic, nu poţi să faci politică din cadrul unei asociaţii sau mai ştiu eu ce altă asemenea construcţie. 
 
Uitaţi-vă, ca să vă dau un exemplu, noi avem în societatea civilă acea Academie sau cum îi spune, a lui Mungiu, şi aia lucrează profesionist, chiar am văzut anumite studii făcute, propuneri de reforme, lucrează destul de profesionist. E foarte greu, e foarte greu să-şi promoveze ideile bune, pentru că ele trebuie însuşite de un partid politic. Asta e regula în democraţie. 
 
Vedeţi PNL-ul în stare, în următorii patru ani, să recupereze avansul pe care şi l-au luat social-democraţii şi să-i şi învingă la următoarele alegeri?
 
Categoric. În patru ani de zile se poate recupera. Sigur, contează foarte mult ce se întâmplă şi cu economia României, deocamdată PSD-ul, ca întotdeauna, a avut noroc. Amintiţi-vă că a venit la guvernare în anul 2000 când economia îşi revenea şi creştea. Pe urmă a fost criza din 2006-2008, a venit Guvernul Ponta iarăşi pe redresare, dar o redresare făcută pe efortul din perioada Guvernului Boc, acum economia este în creştere şi când o economie este în creştere ea poate să absoarbă anumite dezechilibre care se crează temporar, provenite din toate măsurile astea pe care la va lua PSD-ul. Cât timp economia e în creştere, ea poate absorbi într-o anumită măsură acest dezechilibre, eu n-am nicio îngrijorare din punctul acesta de vedere, atât timp cât economia creşte şi cât, de bine, de rău, lucrurile n-o iau razna din punctul de vedere al echilibrelor. 
 
Dacă PNL nu se va restarta în timp rezonabil, credeţi că mai are vreo şansă Klaus Iohannis să mai câştige un mandat la Cotroceni?
 
Deja e prea departe, e o prognoză prea îndepărată. Trebuie să vedem cum decurg aceşti patru ani, e prea îndepărtată prognoza. În 2014, Iohannis a ieşit preşedinte ca urmare a porcăriei făcute de PSD cu oamenii din afară. Acela a fost valul de emoţie care l-a răsturnat pe Ponta. 
 
Cu ce alt candidat ar putea veni PNL? 
 
Deocamdată Iohannis nu a făcut erori, eu nu am văzut erori făcute de Iohannis până în prezent, deci nu avem ce să-i imputăm. 
 
Va depinde un viitor mandat de evoluţia PNL-ului?
 
Categoric. Iohannis, dacă se hotărăşte să candideze pentru un nou mandat, trebuie să aibă în spate o forţă politică. Că aceasta e PNL-ul, că e PNL-USR, că e un alt partid de dreapta făcut de Cioloş, n-are importanţă. Lui îi trebuie o forţă politică şi în niciun caz forţa asta politică nu va fi PSD-ul. 
 
Ce s-ar întâmpla dacă Iohannis şi-ar dori să candideze din nou, iar PNL-ul n-ar reuşi să-şi revină şi să câştige credibilitate?
 
Nu, PNL-ul va reveni, n-am nicio îndoială. Patru ani e o perioadă destul de lungă pentru un partid politic. Nu văd că ar putea avea o altă opţiune şi nici n-ar fi de dorit pentru PNL să aibă altă opţiune. 
 
Pentru final, fostul preşedinte Traian Băsescu, fost preşedinte al PD, a declarat că fuziunea PDL-PNL a fost o greşeală. Dumneavoastră, ca fost preşedinte al PNL, şi ulterior lider al PDL, consideraţi că fuziunea a fost o greşeală? 
 
E greu de spus. Cred că trebuia făcută mult mai repede. Pot înţelege că s-a mers pe ideea conducerii bicefale ca în final, în 2016, să se ajungă la concluzia că nu merge şi că trebuie ajuns foarte repede la conduceri unice. Sigur că în momentul în care menţii o perioadă mai lungă o conducere bicefală, iar apoi vii şi promovezi o conducere unică, evident că unii se supără, alţii se bucură, da? Deci cred că trebuia ajuns mult mai repede la această situaţie de conducere unică, în sensul de un singur preşedinte, un singur secretar general. Ar fi fost supărări inerente, dar ar fi dat posibilitatea partidului să se concentreze pe pregătirea campaniei electorale şi nu pe cine e cine în partid. 
 

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul Mediafax Group.