Sufăr de boala celiacă? Simptomele care arată că ai putea avea o afecțiune mai gravă decât o simplă durere de stomac

În timp ce aceia care suferă de intoleranță la gluten s-ar putea simti ciudat să consume proteine din grâu, oamenii care suferă de boala celiacă vor experimenta o reacție imună. Pentru una din 100 de persoane care suferă de această afecțiune o dietă fără gluten în care se renunță la cereale este o nevoie, nu un capriciu.

Simptomele sunt, însă, greu de reperat, iar ele variază de la persoană la persoană. Oricum ar fi, cele mai comune semne ale bolii sunt durerile de stomac, grețurile, vărsăturile și erupțiile pe piele imediat după consumul de gluten.

„Boala celiacă este o afecțiune autoimună care durează toată viața. Evitarea glutenului este necesară pentru că, în cazul unui om sănătos, refuzul de a consuma gluten înseamnă eliminarea multor fibre esențiale și a unor surse importante de prebiotice și vitamina B”, susține Kirsten Crothers, purtătorul de cuvânt al British Ditetic Association, citată de The Independent.

Boala celiacă poate provoca, însă, și alte probleme, unele dintre ele foarte grave, care arată că nici măcar durerile pe care femeile le consideră banale nu trebuie ignorate:

Probleme de fertilitate: studiile sugerează că această boală este cauza a până la 8% dintre cazurile de infertilitate pentru care nu există factori declanșatori evidenți. O femeie a dezvăluit recent pentru revista Cosmopolitan că a născut un făt care îi murise în pântece din cauza faptului că boala celiacă de care suferea nu fusese diagnosticată.

Chiar dacă legătura dintre cele două nu este pe deplin explicată și înțeleasă, cercetătorii bănuiescă că infertilitatea este declanșată de faptul că organismul nu este capabil să absoarbă nutrienți precum acidul folic.

Osteoporoza: dacă o persoană care suferă de boala celiacă nu urmează o dietă fără gluten timp de câțiva ani, corpul său poate înceta să depoziteze calciu. Astfel poate apărea osteoporoza, care face ca oasele să devină fragile și casante. „Am văzut cazuri în care pacientul chiar nu are nicio simptomă de altă natură și, din senin, își rupe un os mult mai ușor decât s-ar fi întâmplat cu altcineva de vârsta lui. Abia atunci încep să fie investigate toate legăturile”, a mai spus Crothers.