19 martie 201713:45960

Când devine singurătatea o boală

Fie că avem un partener de viaţă sau un job, de multe ori, ne simţim singuri. Specialiştii consideră că acesta este însă doar primul pas către o afecţiune greu de controlat.

„De ce poate duce singurătatea la boală? Piatra filosofală a omului se numeşte stima de sine, iar aceasta se creează, creşte sau scade în funcţie de interacţiunile pe care le avem cu ceilalţi. În realitate nu există nicio oglindă fermecată care să îţi spună cât de frumos sau deştept eşti, aşa că ai nevoie de ceilalţi. Ceea ce îţi spun ei contribuie la formarea ta ca individ. De aceea, singurătatea poate fi ea însăşi o boală'',  subliniază psihoterapeutul Constantin Cornea pentru Gândul.

De multe ori, singurătatea îmbracă mai multe multe forme. „Există singurătatea în cuplu, la job, în familie, în societate sau ca scop. Există oameni care se simt singuri, deşi au un partener, iar asta pentru că nu se simt înţeleşi, iubiţi, apreciaţi, doriţi de acesta. Cuplul este un organism viu care respiră iubire, se hrăneşte cu sentimente complimente şi trăieşte din vise făurite împreună.

Singurătatea la job este caracteristică celor care nu îşi văd munca apreciată, celor care văd soluţii, ce nu sunt puse niciodată în practică, celor care muncesc cu disperare şi uită de ei. Mai este şi sentimentul trăit de vizionari sau genii. Ei găsesc soluţii prea avansate pentru timpul lor ori pentru interesele meschine ale şefilor, ori ale industriei din care fac parte’’, adaugă psihoterapeutul Constantin Cornea pentru Gândul.

Singurătatea în societate este resimţită de cei care muncesc, dar nu ştiu să se bucure de viaţă, pentru că nu au prieteni.  „Sunt şi persoane care nu au un domeniu de interes. Astfel, indiferent dacă muncesc sau nu, au bani sau sunt săraci, sunt frumoşi, înteligenţi, culţi, interesanti sau nu, se simt singuri, deoarece nu au cu cine împărtăşi sentimente sau opinii.  Aceşti oameni se simt părăsiţi, caută soluţii, dar se ascund de lume’’, mai spune psihoterapeutul Cornea.   

Izolarea poate duce la boală ori poate fi ea însăşi o boală, pentru că omul are nevoie de ceilalţi pentru a descoperi cine este, pentru a-şi forma stima de sine, ori pentru a exersa ceea ce ştie. „Anumite afecţiuni se pot dezvolta din cauza singurătăţii:

1. Depresia. „Sunt singur şi nu mă vede nimeni. De fapt, nici nu am nevoie de  cineva''.

2. Anxietatea. „Singuratatea mă nelinişteşte şi nu ştiu ce să fac''. „Nu mai dorm, nu mai am poftă de mâncare, m-am săturat să fiu singur!’’

3.Tulburările alimentare: anorexie, bulimie, obezitate, mâncat obsesiv compulsiv. „Mănânc pentru că mă simt singur. „Nu mă mai satur de mâncare, aş mânca tot timpul''.

4.Tulburări ale somnului: insomnia, somnolenţa, coşmaruri. „Singurătatea nu mă lasă să dorm, visez ciudăţenii''. „Mă simt neodihnit tot timpul!’’

5.Tulburări ale sexualităţii: anorgasmie, frigiditate, ejaculare precoce. „Nu am mai făcut sex de atâta timp încât nici nu mai ştiu cum este. „Nu mai am chef de nimeni''.

6.Tulburări de comportament: conduită agresivă, fraudă sau furt, violări ale regulilor. „Nu îmi pasă de nimeni, fac doar ceea ce vreau, chiar dacă asta înseamnă să fiu certat cu legea''.

7. Atacul de panică. „Mi-e rău, o să mor şi nu mă poate ajuta nimeni!''

8. Ipohondrie.  „Am aceleaşi simptome ca şi tine, doar că mai grave!''. Dacă vă regăsiţi în stările enumerate, încercaţi să luaţi o decizie, apelaţi la ajutor, indiferent dacă vorbim de preot, psiholog, psihiatru, medic de familie, încercaţi să iesiţi din cercul vicios al singurătăţii.

 

 

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul Mediafax Group.