Micul loc din Europa unde se ciocnesc civilizațiile. UE, Rusia, arabii și Statul Islamic își dau șah la Sarajevo

Printre blocurile din Sarajevo, pe care se mai văd încă găurile gloanțelor trase în războiul balcanic din 1992-1995, amestecate cosmopolit cu mall-uri, blocuri-turn, hoteluri, moschee și catedrale la un loc, se ascunde o mică poveste, pe malul râului Miljacka, care taie orașul în două. Este povestea bosniacului Benderija, din secolul 19, și a restaurantului tradițional din zilele noastre, numit „Casa ciudei” (Inat kuća). Este o poveste despre Bosnia, care răsună până în geopolitica zilelor noastre. Și spune așa: când Imperiul Austro-Ungar a cucerit Bosnia, s-a început modernizarea orașului și austro-ungarii au vrut să construiască o mare clădire a primăriei, chiar pe malul râului Miljacka, în centru. Doar că terenul aparținea bătrânului bosniac Benderija, care își avea și casa acolo. S-au târguit mult cu bosniacul, dar condiția lui pentru a ceda locul austro-ungarilor a fost clară și de neclintit: o pungă cu monede din aur și să-i mute casa, cărămidă cu cărămidă, pe malul celălalt al râului. În 1895, austro-ungarii nu au avut încotro și i-au făcut pe plac lui Benderija, spune povestea. Astăzi, casa lui se cheamă „Casa ciudei” (Inat kuća), iar morala poveștii, gravată în față, este următoarea: „Casa este încă aici în ciuda tuturor guvernelor și simbolizează încăpățânarea bosniacilor”.

Înapoi în zilele noastre, Bosnia, o țară cu o populație de mărimea Bucureștiului și a împrejurimilor (cam 3,5 milioane) și cu vreo 2 milioane de cetățeni plecați prin Germania și țările scandinave, se află acum la răscrucea unui drum unde mai mulți actori internaționali se oferă, mai puternic sau nu, să-i dea o pungă cu galbeni și să-i mute casa, cărămidă cu cărămidă, în sfera lor de influență, precum în povestea bătrânului Benderija.

„Puterea politică în Bosnia pare să fie proporțională cu ce ai în buzunare sau în mână„, spune Edis Arifagić de la UNDP, cel care a condus programul ONU-UE de reconstrucție în Bosnia, după inundațiile catastrofale din 2014.

Aceștia sunt, în funcție de puterea de influență, vizibilitatea și predispoziția dovedită prin fapte de a băga în buzunarul Bosniei, cei mai importanți actori: UE, Rusia, țările arabe și organizația teroristă Statul Islamic. Vom vorbi despre ele în ordine inversă, dând importanță, așa cum e păcatul jurnalismului, mai întâi ineditului și senzaționalului, abia apoi impactului real al cifrelor.

UE și țările europene sunt de departe cei mai importanți investitori și parteneri comerciali ai Bosniei, campioni fiind țări precum Austria, Croația, Germania, Italia sau Slovenia. Rusia nu are o influență de neglijat în Bosnia, ea fiind vizibilă mai ales în Republica Srpska, entitatea statală bosniacă unde sârbii sunt majoritari. Arabii din Golf, dar și turcii investesc în ritm accelerat și foarte vizibil în Bosnia, achiziționând de-a valma proprietăți imobiliare, pentru că afinitatea religioasă cu bosniacii musulmani îi face să considere această țară din Balcanii de Vest drept un paradis ieftin, unde la o adică se pot retrage în vacanțe sau în vremuri de restriște departe de casă. Nu în ultimul rând, Statul Islamic investește timid în fundamentalismul religios din Bosnia. Fenomenul nu are amploare, însă nu poate fi trecut cu vederea: în Bosnia există sate wahhabite, unde se vorbește despre sharia și se arborează steaguri asemănătoare Statului Islamic, iar peste 200 de bosniaci au plecat în Siria și Irak să lupte alături de teroriști, câteva zeci revenind apoi în țară.

Islamul radical bosniac. Satele wahhabiste trimit luptători Statului Islamic, mulți se întorc

Sate precum OÅ¡ve sau Gornja Maoča au devenit cunoscute nu doar în Bosnia, ci și în presa internațională, pentru că sunt veritabile comunități musulmane wahhabite, unde este propovăduită sharia și de unde organizația teroristă Statul Islamic a început să își recruteze luptători și susținători. Cei mai mulți bosniaci, musulmani moderați, îi privesc și vorbesc despre ei cu repulsie, ca despre ceva ce nu le face cinste. Dacă vorbești de asta cu bosniacii de rând, vei fi luat mai degrabă în râs: acești extremiști sunt reduși ca număr și vei primi argumentul imbatabil că, iată, aveți mult mai mulți la voi în Occident care pleacă să lupte pentru Statul Islamic, din Belgia, Franța sau Germania. Totuși, radicalismul islamic există în Bosnia.

„În Bosnia nu avem date exacte despre câte persoane sunt wahhabiste sau salafiste. Estimările variază de la 20.000 la 50.000 de persoane. Am făcut o analiză despre cauze și acestea sunt, dincolo de situația economică, faptul că luptători străini au venit aici în timpul războiului și au rămas. Acești oameni s-au integrat în anumite sate care acum sunt salafiste”, spune jurnalistul Denis Džidić, de la BIRN (Balkan Investigative Reporting Network), grup care a realizat mai multe anchete despre mișcarea wahhabită bosniacă.

„Am adoptat o strategie de combatere a corupției și a terorismului. Numărul de luptători străini din Bosnia a fost redus la minimum. Suntem prima țară din regiune unde s-a introdus o pedeapsă cu închisoarea pentru cei care se întorc după ce au luptat în țări străine”, recunoaște problema și prim-ministrul Denis Zvizdić.

Un documentar realizat de BIRN arată că în ultimii 4 ani au plecat în jur de 900 de persoane din Balcani către Siria și Irak, să lupte pentru Statul Islamic. Din Bosnia, au plecat peste 200 de persoane, dintre care în jur de 50 s-au întors în Bosnia, iar vreo 30 au fost ucise în lupte. În 2015, conform statisticilor oficiale, au mai plecat doar 15 persoane. Din iunie 2014, a devenit ilegal în Bosnia să te alături unor formațiuni străine de luptă, însă pedeapsa este mică, de maximum 3 ani de închisoare. 24 de persoane au fost sau sunt anchetate pentru că s-au întors în Bosnia după ce au luptat pentru Statul Islamic, conform BIRN.

„Colțuri de radicalizare au fost identificate în țară, mai ales în comunitatea wahhabită. Prevederile din codul penal care incriminează aderarea la forțe străine paramilitare sau parapolițienești au început să fie folosite în anchete asupra a 8 cazuri. Într-unul, trei persoane au fost condamnate la închisoare. În 2016, pentru infracțiuni legate de terorism au fost deschise 34 de anchete împotriva a 43 de persoane. În două cazuri, instanța a dat 9 condamnări pentru infracțiuni legate de terorism”, arată un raport al Comisiei Europene din noiembrie 2016, asupra Bosniei.

Problema este că autoritățile din Bosnia au introdus doar niște pedepse, și acelea mai degrabă formale, fără însă să meargă la cauzele fenomenului.

„Bosnia nu se concentrează pe cei care îi incită pe acești oameni să plece să lupte pentru Statul Islamic, ci pe oamenii care s-au dus, au luptat câteva luni și s-au întors. Ei sunt condamnați cu pedepse de un an, un an jumătate, cea mai mare pedeapsă a fost de 3 ani pentru cineva care mersese în Siria de mai multe ori. Dacă te comporți bine în închisoare, ieși mai repede, deci au stat câteva luni. Ce se întâmplă în Bosnia e că în loc să analizăm cauzele pentru care acești oameni au plecat acolo – șomaj, faptul că nu văd un viitor aici, că se simțeau stigmatizați ca salafiști, i-am băgat la închisoare. Apoi ies afară și tot în subsolul mamei se întorc să trăiască, nu au o slujbă și chiar dacă ar avea o ofertă de muncă, acum au o condamnare care spune că sunt teroriști. Ce am realizat, asta e soluția?„, povestește jurnalistul BIRN Denis Džidić.

Faptul că acest fenomen există, dar nu ia amploare încă în Bosnia, pare să se datoreze mai degrabă comunității majoritare musulmane moderate sau chiar nepracticant religioasă, decât autorităților.

„Muftiul Bosniei a spus mai demult ceva extraordinar, că Islamul în Bosnia nu ar fi rezistat 500 de ani și nu ar fi fost o parte integrată în Europa, dacă nu ar fi fost un islam moderat. Frica de radicalizare este întemeiată, dar până la un punct. Oamenii aici se radicalizează nu din convingeri religioase, ci din cauza condițiilor economice severe. Bosniacii sunt cea mai bine integrată comunitate în Norvegia sau în statele nordice”, explică Adnan Muminović, consilier politic și economic la Delegația UE din Sarajevo, care și-a petrecut el însuși copilăria cu familia în Germania.

„Aici avem peste 60% musulmani care sunt moderați, ceea ce reduce foarte mult această idee că poate deveni o amenințare. Aici nu terorismul este o problemă majoră, ci corupția și tratarea trecutului„, spune și Denis Džidić, de la BIRN.

Cum au descoperit arabii oaza de paradis din Balcani. „Ne tratează ca pe musulmani de mâna a doua, sclavi”

În centrul capitalei Sarajevo, cel mai nou și mai strălucitor mall, Sarajevo City Center, este investiția grupului Al Shiddi din Ryad, Arabia Saudită, iar acest lucru este marcat corespunzător, cu o piatră gravată, înaltă de vreun metru. Arabii au început să investească masiv în Bosnia, în utlimii ani, remarcându-se nu neapărat prin dimensiunea investițiilor, ci prin ritmul accelerat în care le fac și prin vizibilitatea lor. Sunt proiecte de cartiere rezidențiale, de stațiuni turistice la munte. Se vorbește că un investitor arab va băga 5 miliarde de mărci bosniace (2,5 miliarde de euro) într-o stațiune privată la munte, lângă Sarajevo, pe locul unde se afla satul olimpic din 1984, însă deocamdată sunt doar vorbe despre o sumă care ia ochii și mințile – reprezintă aproape 20% din tot PIB-ul Bosniei.

Ce este însă vizibil și se simte direct în buzunarele multor bosniaci sunt sumele pe care un val de cetățeni arabi le investesc în cumpărarea caselor și terenurilor, fie pentru a-și construi locuințe personale, fie pentru a dezvolta proiecte imobiliare, așa cum se întâmplă la câțiva kilometri de Sarajevo, în Ilidža, unde arabii au ridicat o veritabilă stațiune turistică și unde magazinele afișează totul în arabă. Arabii nu pot investi direct, decât dacă își fac o firmă în Bosnia, așa că de cele mai multe ori apelează la bosniaci să le facă cumpărăturile imobiliare pe numele lor. E cam la fel cum fac românii cu înmatriculările în Bulgaria – mașina e pe numele unui bulgar, cu numere bulgărești, dar cu ea circulă un român. Poate de aceea, nu există cifre prea exacte despre dimensiunea financiară a afacerilor imobiliare arăbești în Bosnia.

Totuși, mulți bosniaci nu îi privesc prea bine pe arabii veniți din Golf, deși le acceptă cu bucurie banii, pentru că îi pun în relație cu radicalismul islamic domestic, care și așa a răsărit destul de vizibil în Bosnia.

„Se poartă ca și cum bosniacii sunt servitorii lor, musulmani de mâna a doua, pentru că ei spun că Islamul a pornit de la ei. Un taximetrist mi-a povestit că arabii se poartă foarte urât când vin aici, unul odată a țipat la el să nu-i atingă bagajele. Sunt foarte religioși, dar când vin aici beau, femeile își dau jos hijab-ul, bărbații își caută neveste„, povestește un bosniac care a lucrat o vreme pentru un arab, ca intermediar care îi achiziționa proprietăți în numele său.

De ce preferă totuși arabii Bosnia și nu se duc de exemplu în Albania, țară balcanică la fel de majoritar musulmană? „În Albania nu pătrund așa ușor, aici nu au nevoie de vize, intră liber, plus că bosniacii sunt mai religioși ca albanezii. Fac business ușor, pentru că aici e corupție mare (nu că în Albania nu ar fi – n.r.). Le place vremea, vin vara de la căldurile lor deșertice. Pentru ei e paradisul aici din mai multe puncte de vedere și mulți se gândesc că se vor retrage aici la bătrânețe sau când se termină rezervele de petrol, pentru că e foarte ieftin”, mai povestește bosniacul.

„Arabii sunt niște investitori importanți, dar mai ales sunt niște investitori vizibili. Dacă mergi prin oraș, vezi multe semne în arabă, anunțuri de cumpărare-vânzare în arabă, se construiesc stațiuni turistice de către investitori din Orientul Mijlociu. Cred că deocamdată nu e clar ce impact au aceste investiții asupra țării. Orice investiție e binevenită și nu cred că suntem încă într-o poziție de a califica aceste investiții ca maligne”, spune Khaldoun Sinno, directorul adjunct al Delegației UE în Bosnia.

„Țările arabe investesc încă sume neglijabile, dar este posibil să pară așa și pentru că e foarte greu să le înregistreze. Cel mai probabil, arabii folosesc companii bosniace, cu capitalul minim de pornire de 2.000 de mărci bosniace (1.000 de euro) și care sunt greu de urmărit. Dar sunt mult în spate față de țări precum Austria, Croația, Serbia. Nu aș zice că aceste investiții ale arabilor cresc rapid. Oamenii văd mall-urile arăbești și spun oau, e ceva mare, dar nu văd o fabrică sau un IMM cu capital străin. Numărul turiștilor arabi a crescut. Treaba cu turiștii arabi care vin aici este că sunt vizibili, spre deosebire de cei europeni. Oamenii se îngrijorează, dar nu e așa mare numărul lor„, explică și consilierul economic al Delegației UE, Adnan Muminović.

Totuși investițiile directe arăbești, atâtea câte sunt înregistrate ca atare în statistici, nu sunt de neglijat, chiar dacă se află la coada topului investitorilor străini în Bosnia. În 2014, investițiile din țări arabe precum Oman, Qatar, Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite, Bahrain și Irak totalizau aproape 215 milioane de euro în Bosnia, adică aproape 4% din totalul investițiilor străine, conform Băncii Centrale a Bosniei, citată de BIRN. De atunci până în prezent însă s-au pornit mai multe proiecte imobiliare de anvergură cu finanțare arabă.

„Ca stat, e foarte dificil să refuzi o investiție străină directă, indiferent de investitorul care vine în această țară. Mulți prieteni de-ai mei și-au vândut casele de la țară către arabi, ei oferă sume foarte mari de bani, iar mai ales dacă ești șomer, vinzi. Oamenii de rând sunt mai înclinați să își vândă casa către arabi, decât de exemplu către cineva din Belgia, să zicem. Ei nu văd neapărat aceste lucruri, cine investește în firme”, mai spune Adnan Muminović.

Nivelul investițiilor străine directe, în milioane de euro, în perioada 1996-2015. Sursa: Banca Centrală a Bosniei.

Nivelul exporturilor cu principalii parteneri comerciali. Sursa: Agenția de Statistici a Bosniei.

Rusia, „vărul îndepărtat” al Bosniei. Ce spune premierul despre ecuația Rusia-SUA-NATO

Cu Serbia care domină Balcanii, Rusia are un picior de pornire a influenței în regiune foarte bun. În Bosnia, asta se vede mai ales la Banja Luka, în Republica Srpska, cu populație majoritar sârbească și unde retorica politică este diferită de cea de la centru, din Sarajevo, fiind mai anti-NATO și anti-UE. Cu toate acestea, spun oficialii bosniaci, și acolo peste 50% din populație este de acord cu integrarea Bosniei în UE, însă cei mai mulți se opun aderării la NATO, preferând să intre eventual în Alianță doar dacă o face și Serbia.

„Să zicem că ONU este fratele mai mic, iar UE e fratele cel mare al Bosniei. Rusia tinde să fie mai degrabă un văr îndepărtat, care apare din când în când, iar cadourile nu sunt așa de impresionante. Cred că până acum, nu am văzut un nivel de investiții sau de efort care să justifice un rol mai mare al Rusiei, politic vorbind. Desigur, există o revărsare dinspre Serbia„, zugrăvește plastic situația Edis Arifagić, de la reprezentanța ONU în Sarajevo.

„Există discuția că o parte din Bosnia înclină către Turcia și că turcii investesc aici, iar o altă parte înclină către Rusia și rușii joacă în această țară… Să vă dau un exemplu: comerțul. Șapte din zece investiții străine mari în Bosnia vin din UE, Austria e numărul 1, urmată de Croația, Slovenia, Serbia. Rusia este interesată de sectorul de energie, dar nu a făcut mare lucru în ultimii ani”, explică și Adnan Muminović, de la Delegația UE din Sarajevo.

Rusia ocupă locul 4 în topul investițiilor străine directe în Bosnia, cu 502 milioane de euro investite aici în perioada 1994-2015, în timp ce comerțul bosniac către Rusia nu ocupă un loc prea semnificativ, fiind de 515 milioane de euro în 2015 – a opta piață de export a Bosniei, conform datelor Agenției pentru Promovarea Investițiilor Străine a Bosniei.

Prim-ministrul bosniac Denis Zvizdić e conștient și el de influența Rusiei asupra țării sale și pare că îi acordă și mai multă atenție după episodul din Muntenegru, unde premierul Djukanovic a fost ținta planului de asasinat al unei grupări extremiste rusofile, ajutată de posibili spioni GRU din Serbia. Premierul folosește drept argument postura tot mai agresivă a Rusiei în Balcani pentru ca NATO și UE să accelereze procedurile de invitare a Bosniei.

„Există influențe care vin din partea altor centre de putere. Am văzut în ultimele luni că această influență vine din Rusia în Balcanii de Vest. Dar aceste evoluții țin de un alt concept, care duce la tensiuni, la divizare și lipsă de înțelegere între partide și este ceva care destabilizează, nu duce la cooperare. Atmosfera negativă din Bosnia s-a creat după alegerile din Muntenegru. Până când premierul Djukanovic nu a ieșit să vorbească public despre influența negativă a Rusiei în Muntenegru, nu cred că UE era conștientă de modurile în care Rusia încearcă să influențeze. Dacă NATO nu și-ar fi deschis ușile pentru Muntenegru, nu cred că ei ar fi fost în poziția să lanseze o astfel de inițiativă. De aceea, abia aștept ca NATO să deschidă ușile și pentru Bosnia și să ne acorde MAP-ul cât mai curând. Influența Rusiei este foarte prezentă în Balcani, este opusă integrării europene. Procesul integrării țărilor balcanice în UE trebuie accelerat, dacă vrem ca perspectiva europeană să câștige și ca aceste țări să aibă un viitor european. Nu putem face de unii singuri asta, UE trebuie să fie conștientă că nici Bosnia, nici Muntenegru nu pot să reușească pe cont propriu. Se poate doar cu asistența prietenilor noștri din UE, din SUA și a mesajelor că vor ca aceste țări să fie integrate în UE. În ce privește geografia și filosofia, noi mereu am fost o parte a Europei„, declară prim-ministrul Denis Zvizdić.

Când este întrebat dacă se așteaptă ca SUA să lase Balcanii de izbeliște, după ce Donald Trump își va intra în pâine ca președinte, Zvizdić râde precaut: „Cred că politica externă se face pe termen lung și schimbările iau mult timp, de aceea nu cred că politica SUA în Balcani se va schimba. SUA sunt unul dintre cei mai semnificativi prieteni ai Bosniei și sunt destul de sigur că își vor menține relația corectă cu Bosnia. Această relație s-a reflectat în câteva fapte: SUA au respectat mereu integritatea și suveranitatea teritorială a Bosniei, au acordat sprijin deplin dezvoltării și consolidării instituțiilor democratice de aici și nu au luat parte în niciun proiect care să ducă la dezintegrarea Bosniei. Sunt destul de sigur că va rămâne la fel”.

„Vă asigur că acum conceptul care va câștiga este cel care va duce Bosnia în UE. Acesta este viitorul nostru și asta arată și sondajele, că 78% dintre cetățeni vor în UE”, este sigur pe el premierul bosniac, care provine din partidul bosniac de centru-dreapta SDA.

Bosnia, piticul cu zeci de picioare care se agață cu disperare de UE

UE este de departe cel mai important partener comercial și investitor în Bosnia, pompând din 1996 până acum în jur de 3,5 miliarde de euro în Bosnia. Principalii parteneri comerciali ai Bosniei sunt state din UE – în ordinea mărimii exporturilor în 2015 Germania, Italia, Croația, Slovenia, Austria. Serbia este de asemenea a patra cea mai mare piață de export pentru Bosnia. Investițiile străine în Bosnia sunt dominate tot de europeni, cei mai mari investitori aici fiind Austria, Serbia și Croația, apoi Slovenia, Germania și Olanda.

„UE a fost cel mai mare contributor în urma dezastrului, atât din punct de vedere al ajutorului umanitar, cât și al reconstrucției. Cred că este fără precedent ca UE și ONU să reușească să mobilizeze atât de multe fonduri în mai puțin de 6 săptămâni de la dezastru. Întregul program a fost de 43 de milioane de euro și a fost implementat în 14-15 luni. Am reconstruit aproape 5.000 de case, am reconstruit toate școlile afectate de inundații, înainte ca Guvernul Bosniei să vină cu un plan de reconstrucție. Acel plan nu a fost niciodată adoptat, până în ziua de azi. Nu vreau să dau vina pe Guvern, care are propriile sale probleme, dar asta demonstrează câtă nevoie era de această asistență. Am reușit să ajutăm în jur de 600.000 de oameni. Proiectul arată rolul de frate mai mare, bun și gentil, pe care UE și ONU îl joacă aici în Bosnia„, spune Edis Arifagić, de la UNDP.

„Avem reputația unui stat-problemă în UE, dar situația s-a schimbat și am arătat că putem face schimbări necesare. Avem nevoie de acest impuls european și de voci care să spună că ușile UE sunt deschise pentru noi”, spune euro-optimistul premier Denis Zvizdić. Diverse voci ne spun însă la Sarajevo că partidele de stânga, care dețin majoritatea în politica bosniacă, nu sunt la fel de deschise către UE.

De cealaltă parte, UE nu pare să se grăbească, în ciuda accelerării pe care o solicită premierul de la Sarajevo.

„Există un sprijin imens pentru UE în rândul populației. Per total în Bosnia, 70% sunt în favoarea UE, 87% în Federație și cam 55% în Republica Srpska. Acum, suntem la momentul în care în luna decembrie comisarul pentru Extindere Hahn va veni aici pentru a livra Chestionarul, cum îi zicem noi – un set de vreo 3.500 de întrebări care evaluează pregătirea Bosniei pentru aderare. Întrebările sunt structurate în jurul principiilor de la Copenhaga și privesc politica, economia și acqis-ul comunitar. Pentru autoritățile de aici, și am văzut asta și în alte țări, va fi un moment pozitiv, pentru că vor face un pas în spate și vor vedea ce li se cere (pentru UE). Le deschide ochii. Așteptăm un răspuns consolidat, nu vrem un răspuns de la Banja Luka, unul de la Sarajevo și încă 10 din cantoane. Vrem un produs final„, explică Khaldoun Sinno, directorul adjunct al Delegației UE în Bosnia.

Lucrurile se mișcă însă foarte greu în Bosnia, pentru că organizarea constituțională a țării, stabilită prin acordul de la Dayton, din 1995, care a pus capăt războiului cu Serbia, este mai complicată decât un cub Rubik. Iar ca să schimbe cineva Constituția, înseamnă să dezgroape umbrele trecutului, din războiul de acum 20 de ani. Trecut cu care nu multă lume e dispusă să aibă de-a face, nici măcar cărțile de istorie bosniace, care se opresc cu filele la anul 1992 și pun punct, ca să nu supere pe nimeni. În Bosnia, războiul e un subiect despre care toată lumea vorbește, mai ales presa, pe seama căruia bosniacii, sârbii și croații se contrazic încă cu foc între ei, dar pe care nimeni nu l-a împăcat încă cu prezentul, pentru că nu există încă niște răspunsuri definitive. Procesele criminalilor de război sunt încă incipiente, cu excepția câtorva cazuri de impact, spun cei care urmăresc îndeaproape fenomenul, iar discursul urii este extrem de prezent, mai ales între tinerii care, culmea, nici măcar nu au avut de-a face cu războiul, însă preiau cu o ură proaspătă discursul naționalist și populist al diverselor partide care le reprezintă etnia.

„Guvernarea, fie că e vorba de politici, fie de reacție la un dezastru natural practic nu funcționează, pentru că ai diferite nivele de guvernare, cu diferite capacități de reacție, cu diferite competențe și diferite partide politice. Chiar și în interiorul aceleiași entități sau instituții ai diverse partide care se opun unul altuia, la diverse nivele. Există 167 de ministere în Bosnia. Doar în Sarajevo avem 5 nivele de guvernare. Celelalte entități politice au propriile structuri constituționale. Aceste structuri pot fi făcute să funcționeze, dacă există voință politică și consens legat de direcția către care trebuie să meargă țara pe termen lung. Dar voi fi foarte nediplomatic și voi spune că această structură îngreunează totul. Spre exemplu, pentru a obține un elicopter din Sarajevo, ca să evacuezi oameni în Samac, e nevoie de 27 de oameni diferiți care să emită vreo 50 de avize diferite. Durează, și asta dacă nu există probleme de încredere și competență”, explică Edis Arifagić de la UNDP, cel care a condus programul ONU-UE de reconstrucție în Bosnia, după inundațiile catastrofale din 2014, atunci când Bosnia a fost acoperită de ape, iar autoritățile nu au reușit să se mobilizeze pentru a ajuta populația, tocmai din cauza structurii încâlcite și a birocrației imense.

CARTE DE VIZITĂ BOSNIA: Despre sistemul de stat al Bosniei s-ar putea scrie tratate, este atât de încâlcit încât e greu de prezentat pe scurt. Statul este construit ca o confederație între Federația Bosnia (majoritar bosniac-musulmană) și Herțegovina (majoritar croat-catolică) pe de o parte și Republica Srpska (majoritar sârb-ortodoxă) pe de alta, cărora li se adaugă districtul Brčko (împărțit). Bosniacii sunt majoritari, urmați de sârbi și apoi de croați. În timpul războiului din 1992-1995, toată lumea s-a luptat cu toată lumea, inclusiv bosniacii între ei (un comandant bosniac a trecut de partea sârbilor). Nivelul de autonomie este extrem de ridicat, astfel că puterea guvernului la nivel de stat este redusă. Fiecare entitate teritorială are propriul președinte, guvern și parlament, apoi urmează guvernarea de la nivelul fiecăruia dintre cele 10 cantoane, apoi guvernarea la nivelul fiecărei municipalități. Nici măcar președintele nu este de unul singur în Bosnia, el având doi colegi de președinție, în total trei – un bosniac, un sârb și un croat. Deciziile se iau în Bosnia numai prin consens, astfel că toate trei entitățile trebuie să fie de acord, iar nivelul de reprezentare a celor trei etnii constituante în autoritățile de stat este impus prin lege. De aceea, birocrația este enormă, Bosnia având un aparat de stat care în 2011 consuma 500.000 de euro pe oră, 66% din buget mergând pentru plata salariilor și costurilor aparatului de stat, conform Balkan Insight. Salariul mediu în Bosnia este de aproximativ 450 de euro pe lună, însă șomajul este imens, de peste 25%, iar în rândul tinerilor depășește 50%.

Sentimentul multor bosniaci este că salvarea poate veni doar din afară, iar acum locul întâi în preferințe îl ocupă UE. „Dacă întrebi despre percepția față de UE, ai vreo 75% din bosniaci care spun că vor în UE, indiferent de criză sau de Brexit”, explică Adnan Muminović, de la Delegația UE în Bosnia.

Orice gest de temporizare a acestei relații din partea UE este privită ca o respingere și implică riscuri destul de mari.

„Între oameni, cred că e important să fim o parte din UE și cred că a fost o idee politică foarte proastă pentru Juncker să spună că în următorii 4-5 ani nu va mai exista o lărgire a UE. Poate așa e, dar măcar să nu o spună. Pentru că imediat au apărut mesaje în regiune că ne reconsiderăm integrarea în UE și au început discursul urii. Știu acum că în următorii 5-6 ani nu mai au responsabilități, pentru că nu se va întâmpla nimic cu UE. Chiar avem nevoie de această influență din afară, din păcate, pentru că în Bosnia nu se schimbă nimic dacă cineva din afară nu vine și spune că nu e voie să faci asta„, îmi explică Mirela Rajkovic, activistă civică la SEEYN (South Eastern Europe Youth Network).

Perspectiva este că acest mic amestec balcanic de etnii, religii și birocrații incredibil de stufoase ar putea fi făcut să funcționeze doar într-o suprastructură care să-l descâlcească cu forța.

„Acordul de la Dayton (în baza căruia Bosnia s-a redesenat și a căzut la pace cu Serbia în 1995 – n.r.) a fost dezvoltat într-un anumit moment, pentru un anumit motiv și este clar că va trebui schimbat la un moment dat. Dar când și cum e o altă întrebare. E adevărat că am creat un construct dificil, prea complex, prea costisitor, care nu este eficient. Nimeni nu contestă asta. Toată lumea e de acord, însă nu există un acord privind care este calea de urmat. Bosnia ar exista cu siguranță și fără sprijinul UE. Nu UE este garantul acordului Dayton, dar și fără sprijinul financiar al UE cred că Bosnia ar exista. Bosnia nu este un stat eșuat„, consideră Khaldoun Sinno, directorul adjunct al Delegației UE în Bosnia.

Până atunci, din acest mix de guvernare nefuncțională și de interese internaționale între care Bosnia se zbate să supraviețuiască, majoritatea tinerilor bosniaci fuge către Vest sau către Nord, în Europa. Aproape toți colegii de liceu ai consilierului economic al Delegației UE, Adnan Muminović, sunt plecați în Germania. „Nu vreau ca tinerii noștri să mai plece din țară ca să muncească în UE, vreau să rămână în Bosnia ca parte a UE”, spune prim-ministrul Denis Zvizdić. UE, ca și Bosnia, nu se simte însă nici ea prea bine.