20 aprilie 201719:202003

ALEGERI în FRANŢA. Mizele unui scrutin de care depinde viitorul Franţei în Uniunea Europeană. Cine sunt favoriţii

ALEGERI FRANŢA 2017. Franţa încheie în aceste zile cea mai imprevizibilă campanie electorală din ultimul deceniu, o cursă marcată de acuzaţii, controverse şi promisiuni electorale bombastice, în care principala miză pare să fie viitorul ţării în ansamblul Uniunii Europene. Cei patru candidaţi principali care se înfruntă în ptimul tur pentru a ajunge la Palatul Elysée sunt Emmanuel Macron (39 de ani), din partea organizaţiei „În Mişcare!" („En marche!"), Marine Le Pen (48 de ani), liderul partidului Frontul Naţional, François Fillon (63 de ani), candidatul partidului „Republicanii" şi Jean-Luc Mélenchon (65), din partea formaţiunii „Franţa Nesupusă" („La France Insoumise"). Cea mai mediatizată figură a campaniei electorale din Franţa a fost, de departe, şefa partidului de extremă dreaptă, Marine Le Pen, care le-a promis francezilor să închidă graniţele ţării pentru imigranţi, să înlăture criminalitatea şi să scoată Franţa în afara Uniunii Europene pentru a o salva de globalizare. Cu toate acestea, sondajele recente arată că Le Pen s-ar confrunta cu o înfrângere zdrobitoare dacă ar ajunge în turul al doilea, favorit pentru câştigarea fotoliului de preşedinte fiind Emmanuel Macron, cotat, în toate scenariile, cu un procent de peste 60%. Asta dacă va ajunge până acolo, întrucât procentul de peste 30% de votanţi încă indecişi, inconsecvenţele din sondaje şi marjele de eroare fac imposibil de prezis cu exactitate în acest moment care sunt candidaţii care vor ajunge să se lupte pentru preşedinţie în al doilea tur de scrutin. Turul doi al alegerilor prezidenţiale din Franţa va avea loc pe 7 mai.

Franţa îşi va alege în perioada următoare un nou preşedinte, în două tururi de scrutin care vor avea loc pe 23 aprilie şi 7 mai. De mai bine de doi ani, sondajele estimează că liderul partidului populist, naţionalist, autoritarist Frontul Naţional, Marine Le Pen, va ajunge în bătălia decisivă. Sondajele mai sugerează şi că Le Pen, care le-a promis francezilor să-i scoată din zona euro şi să organizeze un referendum referitor la apartenenţa ţării la Uniunea Europeană, va pierde în faţa lui Emmanuel Macron, fost ministru socialist al economiei care acum candidează ca un independent de orientare de centru. 
 
Cu toate acestea, cursa este extrem de strânsă. Atât François Fillon, fost premier de dreapta vizat de un presupus scandal de corupţie, cât şi Jean-Luc Mélenchon, un veteran de stânga cu un program economic radical, ar putea ajunge în turul doi. În fapt, cu o plajă de peste 30% de votanţi încă indecişi, inconsecvenţele din sondaje şi marjele de eroare fac imposibil de prezis cu exactitate în acest moment care dintre cei patru candidaţi vor ajunge să se lupte pentru preşedinţie în al doilea tur de scrutin. 
 
După votul pentru Brexit şi după alegerea lui Donald Trump ca preşedinte al SUA, un lider al Franţei în persoana lui Le Penva ar avea o încărcătură simbolică extrem de importantă în perimetrul european, ar crea haos pe pieţele internaţionale şi ar fi văzut drept pasul următor în direcţia unei insurgenţe populiste. 
 
O victorie pentru eurocepticul Mélenchon ar zgudui de asemea puternic conservatoarea clasă politică franceză, în vreme ce un triumf al lui Macron ar putea, după înfrângerea lui Geert Wilders în alegerile care au avut loc în Olanda în luna martie, ar putea indica un viitor al politicii pro-europene de centru în Hexagon. 
 
Cum arată peisajul politic francez şi cum funcţionează sistemul electoral? 
 
11 candidaţi, fiecare susţinut de cel puţin 500 de primari, parlamentari, europarlamentari sau senatori s-au calificat pentru primul tur. Presupunând că nici unul dintre ei nu reuşeşte să întrunească majoritate de voturi, primii doi care obţin cele mai mari scoruri se înfruntă la urne două săptămâni mai târziu. În final, câştigătorul are nevoie de peste 50% din sufragii pentru a fi validat drept preşedintele Franţei. 
 
Sistemul în două tururi, folosit şi în alegerile parlamentare, locale şi regionale, a fost introdus în Franţa în 1962 de Charles de Gaulle şi s-a dovedit eficient în păstrarea extremiştilor în afara cercului de putere. Întâi votezi cu inima, apoi cu mintea, obişnuiesc să spună francezii. Oricine ar câştiga, până acum cursa electorală a fost una cu adevărat excepţională: există o posibilitate reală ca niciunul dintre partidele tradiţionale de centru-dreapta şi centru-stânga care au guvernat Franţa din anii 1950 încoace să nu fie reprezentat în turul doi de scrutin. 
 
Frontul Naţional de orientare extremă dreapta a lui Le Pen a luat avânt în mod constant, în acest moment având 14 primării şi doi parlamentari. În alegerile regionale din 2015 a câştigat 28% din sufragii, cel mai mare scor obţinut vreodată de această formaţiune, iar ceea ce l-a împiedicat până acum să ajungă la putere a fost sistemul electoral în două tururi din Franţa. În acest an, cu Partidul Socialist de stânga în degringoladă după mandatul de cinci ani al actualului preşedinte François Hollande, considerat dezastruos, fostul premier Alain Juppé, membru al Partidului Republican era, iniţial, principalul favorit. 
 
Juppé a fost, însă, învins în mod neaşteptat de Fillon în alegerile interne din partid, acesta din urmă devenind principalul candidat al formaţiunii. La scurt timp, însă, Fillon a devenit protagonistul unui scandal de corupţie, fiind acuzat că şi-a angajat soţia şi copiii la biroul său parlamentar, fapt care a determinat o scădere abruptă în sondaje. Ulterior, Fillon şi-a stabilizat poziţia în preferinţele francezilor, în vreme ce Mélenchon, cu ajutorul a două prestaţii extrem de bune în cadrul dezbaterilor televizate şi a unei campanii abile. 
 
Cine sunt cei patru candidaţi principali care se înfruntă la preşedinţia Franţei
 
După ce a studiat la Sciences Po şi la Şcoala Naţională de Administraţie, Emmanuel Macron, în vârstă de 39 de ani, a devenit rapid bancher Rothschild şi apoi consilier şi ministru al Economiei în Guverul Hollande. Nu a mai deţinut nici o dată această funcţie şi susţine că vrea să spulbere „blazarea şi lipsa de conţinut" a politicii franceze. Se consideră o persoană energică şi optimistă şi pretinde că nu e nici de stânga, nici de dreapta, ci, mai degrabă „pragmatic şi corect", liberal din punct de vedere economic, orientat spre mediul de afaceri, dar şi un progresist în ceea ce priveşte problemele sociale. 
 
Marine Le Pen, în vârstă de 48 de ani, este a treia fiică a fondatorului Frontului Naţional, Jean-Marie Le Pen, care a reuşit în anul 2002 să ajungă în turul doi al alegerilor prezidenţiale. De profesie e avocat şi a început o luptă pentru putere în 2011. Le Pen, şi ea implicată într-un scandal legat de unele locuri de muncă false, dar la Parlamentul European, vrea să pună capăt imigraţiei, să înlăture criminalitatea, să ajungă la eradicarea islamismului, să scoată Franţa în afara Uniunii Europene pentru a o salva de globalizare. 
 
„Naţionalismul său economic" ar favoriza, spune ea, afacerile franţuzeşti, dar şi politicile de genul „Franţa pe primul loc", în sistemul social, în sănătate, educaţie şi în câmpul muncii, care au scopul de a-i prioritiza pe autohtoni. 
 
François Fillon, în vârstă de 63 de ani, este fostul prim ministru al preşedintelui Nicolas Sarkozy, cu un mandat de cinci ani în fruntea Executivului francez. Un conservator arhetipal, acesta „prinde" mai ales la francezii catolici, de orientare de dreapta, dornici să păstreze valorile familiei tradiţionale. Din punct de vedere economic, acesta are un program mult mai radical şi promite reforme-şoc de tip thatchrist, inclusiv tăierea taxelor şi reducerea cheltuielilor publice, creşterea vârstei de pensionare şi liberalizarea legilor muncii. 
 
Jean-Luc Mélenchon (65), a fost ministru socialist din 2000 până în 2002. Este cunoscut drept un lider caustic şi pătimaş al „Franţei Nesupuse" („La France Insoumise"), iar politicile pe care le vizează includ scurtarea săptămânii de lucru, scăderea vârstei de pensionare, creşterea venitului minim şi beneficii sociale, precum şi taxarea celor cu venituri importante la 90%. 
 
Acesta vrea şi abandonarea puterii nucleare, abolirea regimului prezidenţial al celei de-a Cincea Republici, iar în ceea ce priveşte politica externă, susţine retragerea din NATO, dezvoltarea unor legături mai strânse cu Rusia şi renegocierea termenilor referitoare la statutul de membru UE al Franţei, cu promisiunea organizării unui referendum pentru rămânerea în UE ulterior. 
 
Candidatul oficial al Partidului Socialist, un rebel de extremă stângă şi fost ministru al Educaţiei, Benoît Hamon, în vârstă de 49 de ani, a intrat în cădere liberă, pe măsură ce Mélenchon a crescut în sondaje. Cu ţinta precisă de a orienta partidul spre spectrul politic de stânga după preşedinţia extrem de contestată a lui Hollande, politica sa cea mai vizibilă este aceea de a introduce venitul minim universal. 
 
Care sunt principalele probleme din Hexagon înaintea scrutinului?
 
Atentatele teroriste de la Paris şi de la Nisa, în urma cărora au murit, în total, 230 de persoane în 2015 şi 2016, au o mare încărcătură în acest scrutin prezidenţial, fapt care n-a făcut decât s-o ajute pe Le Pen să deplaseze agenda discuţiilor pe terenul ei preferat, către dezbaterile referitoare la securitate, imigraţie, Islam şi identitate naţional. 
 
La această tematică, Le Pen şi Mélenchon au adăugat chestiunea apartenenţei europene - din a cărei strânsoare Franţa trebuie să se elibereze pentru a putea să se dezvolte şi să scape de o elită de guvernare imorală şi de un sistem politic bolnav. Însă, aceste alegeri sunt şi despre sau, mai bine zis, în principal legate de starea general proastă a Franţei, a cărei economie a stagnat de ani buni şi unde şomajul a rămas blocat la peste 10%. Legile muncii, crearea de noi slujbe, sistemul de taxare şi resursele pentru asigurările sociale sunt toate teme-cheie de campanie. 
 
SONDAJE: Popularitatea lui Marine Le Pen, în cădere liberă. Înfrângere categorică prognozată pentru liderul extremist în turul doi
 
Emmanuel Macron, candidatul organizaţiei civice liberal-sociale „În Mişcare!" („En marche!"), este creditat cu 23% din intenţiile de vot, înaintea primului tur al scrutinului prezidenţial din Franţa, fiind urmat de populista Marine Le Pen, liderul Frontului Naţional, care, potrivit sondajelor, va fi învinsă categoric în turul doi.
 
Emmanuel Macron, candidatul organizaţiei civice În Mişcare! (En marche!, liberal-socială), este creditat cu 23% din intenţiile de vot, înaintea primului tur al scrutinului prezidenţial din Franţa, fiind urmat de populista Marine Le Pen, liderul Frontului Naţional, care va fi învinsă în turul doi.
 
Potrivit unui sondaj Ifop-Fiducial comandat de Paris Match şi Sud Radio, Emmanuel Macron, liderul organizaţiei civice liberal-sociale „În Mişcare!" („En marche!"), va fi votat de 23% dintre cetăţenii francezi în primul tur de scrutin.
 
Marine Le Pen, liderul formaţiunii populiste Frontul Naţional (extremă-dreapta), este creditată cu 22% (cu 2% mai puţin decât săptămâna trecută), în timp ce Jean-Luc Mélenchon, candidatul mişcării civice de extremă stânga „France Insoumise" („Franţa Nesupusă"), ar primi 19,5% din voturi. François Fillon, candidatul formaţiunii de centru-dreapta „Uniunea pentru o Mişcare Populară", are o susţinere de 19%. Socialistul Benoît Hamon este creditat cu doar 8%.
 
În turul doi de scrutin al alegerilor prezidenţiale, programat pe 7 mai, raportul Emmanuel Macron / Marine Le Pen va fi 62%-38%, în timp ce François Fillon ar obţine un scor de 57%-43% în faţa lui Marine Le Pen. În cazul unui duel Emmanuel Macron / François Fillon, primul s-ar impune cu 65% la 35%, potrivit unui sondaj efectuat de Institutul Elabe.
 
În fapt, cei mai mulţi dintre analişti se îndoiesc că Le Pen ar putea obţine peste 50% din sufragii în turul doi de scrutin, dar există şi unii care sunt de altă părere, dat fiind faptul că susţinătorii lui Le Pen sunt mult mai stabili: aceştia spun că sunt siguri că vor vota cu liderul Frontului Naţional, în vreme ce suporterii lui Macron tind să nu fie siguri pe opţiunea lor. 
 
Pentru o eventuală victorie a lui Macron, nu există, însă, niciun precedent: niciun politician cu orientare de centru sau un candidat care a intrat în cursă fără susţinere politică şi logistică din partea unei formaţiuni consacrate de stânga sau de dreapta nu a ajuns vreodată la Palatul Elysée. La alegerile trecute, sistemul electoral în două tururi le-a permis votanţilor de dreapta şi de stânga să formeze un „Front Republican" împotriva candidatului Frontului Naţional, iar pactul pare că a rezistat până acum. Totuşi, unii observatori se tem că înţelegerea este acum vulnerabilă. Scepticii spun că alegătorii sunt atât de dezinteresaţi şi îi privesc pe politicieni drept corupţi şi ineficienţi, încât un asemenea târg ar putea fi privit mai mult ca o încercare a clasei politice de a-şi salva pielea decât ca o barieră împotriva extremismului. 
 
Un sondaj recent a arătat că 89% dintre votanţii francezi consideră că politicienii nu îi ascultă, iar supărarea şi mobilizarea maselor sau, dimpotrivă, absenţa ei, va fi decisivă, astfel că un eveniment neprevăzut, precum un atentat terorist major, de exemplu, ar putea încă schimba întreaga dinamică a cursei electorale. 
 
Ce se întâmplă în Franţa imediat după ce este ales un nou preşedinte?
 
Fără o majoritate în Parlament, puterile unui preşedinte în Franţa sunt limitate. În general, la o lună după cel de-al doilea tur al alegerilor prezidenţiale, Franţa organizează alegeri legislative, tot în două tururi, pe 11 şi 18 iunie. Rezultatul acestora va determina dacă noul preşedinte va avea, de facto, puterea de a conduce. Macron, care va arunca în luptă candidaţi tineri din mişcarea sa „En Marche!", va avea nevoie să-şi construiască un nou tip de majoritate, din membrii partidului său care vor câştiga mandate în Legislativ, plus parlamentarii de centru din ambele zone ale spectrului politic. 
 
Frontul Naţional, care are în prezent doar doi parlamentari, s-ar afla extrem de departe de a se apropia de numărul de 289 de mandate de care Le Pen ar avea nevoie pentru o majoritate, iar această stare de fapt o lasă, practic, în incapacitatea de a conduce efectiv ţara, în eventualitata în care câştigă alegerile, situaţie în care s-ar afla şi Mélenchon.
 
Astfel, ambii s-ar putea găsi în situaţia  de a le fi dificil să implementeze propunerile radicale sau extremiste. De exemplu, articolul 88-1 din Constituţia Franţei arată că statul este partea a Uniunii Europene, iar modificarea legii fundamentale necesită susţinere atât din partea camerei inferioare a Parlamentului, cât şi din partea Senatului, iar, în plus, în unele cazuri e nevoie şi de un referendum. În vreme ce, de principiu, preşedinţii pot invoca referendum fără susţinere parlamentară, aceştia au nevoie de aprobarea Curţii Constituţionale franceze să facă asta. În practică, votul popular pentru părăsirea UE ar putea fi dificil, dacă nu chiar imposibil de convocat. 
 
 
 

 

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul Mediafax Group.