Cine câștigă și cine pierde din impozitul pe venitul global. Cinci întrebări esențiale despre noul sistem de impozitare propus de PSD

Dacă ne referim la angajat, acesta va primi o sarcină dificilă, aceea de a forma o gospodărie și de a alege un gospodar șef. Acesta din urmă va fi responsabil cu contabilizarea tuturor veniturilor pe care le va declara, o dată pe an, consultantului fiscal. Declarația va trebui să fie făcută cu mare atenție, pentru că, în cazul în care sunt înregistrate pierderi, acestea sunt încadrate la categoria evaziune fiscală, iar acea persoană riscă să fie pedepsită conform legislației în vigoare pentru această infracțiune. Într-adevăr, angajatul va rămâne cu mai mulți bani în mână, însă va trebui să economisească pentru a plăti impozitul în perioada în care va fi vizitat de consultantul fiscal.

În ceea ce privește angajatorul, acesta nu ar trebui să fie extrem de afectat, întrucât el plătește impozitul care îi este impus de lege. Deci, se poate considera că, în această lege, angajatorul este un element neutru, după cum a explicat Gabriel Biriș, fost Secretar de Stat șifost coordonator al Departamentului de Legislație Fiscală din Ministerul Finanțelor în guvernul Cioloș.

De partea cealaltă, deși se așteaptă ca aceste măsuri să aducă un plus în ceea ce privește câștigurile statului, specialiștii în domeniul fiscal consideră că punerea la punct a unui mecanism funcțional care să susțină aceste modificări este nevoie de cheltuieli mari, de o regândire a Administrațiilor Fiscale și, potrivit lui Sebastian Bodu, fost președinte al Agenției Naționale de Administrare Fiscală (ANAF), administrarea acestui sistem va fi „horror”.

Dar, să luăm pe rând fiecare parte pe care noua inițiativă ar influența-o în momentul în care ar intra în vigoare și să vedem cum apreciază specialiștii că se vor manifesta aceste schimbări generate de o eventuală schimbare a cotei de impozitare.

1. Este angajatul avantajat de implementarea impozitului pe venitul global?

„Impozitul pe gospodărie nu avantajează pe nimeni, nici angajatul, nici angajatorul, nici statul. Nu știu de ce am impresia că nu o să se pună în aplicare, va fi o nebunie. Să vedem, angajatul. Acesta, inițial, ar putea spune că este avantajat pentru că, prin deduceri, s-ar putea ajunge la un impozit mai mic. Numai că, în momentul în care ai făcut praguri de impozitare, automat deschizi Cutia Pandorei, pentru că acele praguri se pot ușor mări. Deci, dacă s-ar renunța la principiul cotei unice și s-ar trece la principiul cotei progresive, automat e foarte ușor să umbli la cotă și riscul este ca, sub masca unor așa-zise impozitări suplimentare a celor bogați, de fapt, să se impoziteze clasa medie, care și-așa e vai de mama ei, considerându-se că ei sunt bogați”, a explicat, pentru Gândul, Sebastian Bodu, fost președinte al ANAF.

Acesta susține că în situația de față, odată cu trecerea la impozitul pe gospodărie, s-ar putea ajunge în situația în care pragurile de impozitare pentru cei cu venituri mai mari să fie stabilite după „modelul românesc”. Astfel, s-ar ajunge în situația în care, un om care a acumulat o avere de 50.000 de lei după 20 de ani de muncă, să fie impozitat mai mult. „Omul nu e bogat. Aceea e clasa medie și acesta este riscul”, susține Bodu.

De partea cealaltă, președintele Consiliului Fiscal, Ionuț Dumitru, a descris situația referitoare la aceste modificări drept „incertă” și consideră că această discuție se află într-un stadiu „extrem de incipient”.

„Sunt foarte multe lucruri necunoscute și care trebuie lămurite, plecând de la definiția gospodăriei. Cine poate să formeze o gospodărie din perspectiva taxării și până la modul în carese vor calcula deducerile, cum se vor aplica deducerile și pe ce venituri. Adică, sunt atât de multe detalii neclare în momentul de față încât mi se pare că nu se poate vorbi. Poate să avantajeze sau să dezavantajeze în funcție de cum se calculează deducerile, în funcție de cum ne grupăm în gospodărie”, a declarat, pentru Gândul, Ionuț Dumitru.

Impozitul pe venit va scădea, oamenii vor plăti mai puține impozite, rămânând cu mai mulți bani în buzunar. În cazul aplicării cotei procentuale ar avea de câștigat persoanele cu venituri mai mici, datorită pragului neimpozabil care ar fi semnificativ mai mare decât în prezent. Reducerea de impozite atrage, însă, după sine, costuri și riscuri mai mari pentru contribuabili, costuri care nu se referă numai la bani, după cum a epxlicat, pentru Gândul, Gabriel Biriș, avocat fiscal, fost Secretar de Stat și fost coordonator al Departamentului de Legislație Fiscală din Ministerul Finanțelor în guvernul Cioloș.

„În ce consta costul? În primul rând, birocrația asociată acestui impozit. Pentru că vor trebui înregistrate la Fisc gospodăriile. Trebuie să spui cine face parte din gospodărie, să te duci cu un dosar. Înainte de asta, gospodarii vor trebui să se adune și să-și aleagă gospodarul șef, adică cel care îi reprezintă în relația cu Fiscul. Acest gospodar șef va trebui să strângă niște hârtii, să se ducă împreuna cu alte 7 milioane de gospodari șefi la Administrațiile Financiare, care nu sunt foarte multe, să stea la niște cozi și să depună niște dosare și să primească niște decizii de înființare a gospodăriei. Gospodăria, după înființare, poate suferi modificări, mai ales că e foarte largă: se naște un copil, îți moare un bătrân, îți pleacă nevasta de acasă. La fiecare modificare, trebuie făcut un nou drum. Nu e foarte clar dacă această gospodărie are o dată de referință în timpul anului. Probabil că nu s-au gândit”, susține acesta.

De asemenea, Biriș atrage atenția asupra faptului că, după stabilirea și înregistrarea gospodăriei, reprezentantului acesteia îi revine sarcina de a-și asuma răspunderea pentru declarația anuală pe care o va completa în prezența consultantului fiscal, în care trebuie să specifice toate veniturile pe care le-a obținut, astfel încât să îi fie calculat impozitul pe care îl are de plătit. Astfel, la fel cum a atras atenția Sebastian Bodu, și Gabriel Biriș susține că oamenii vor fi nevoiți să economisească pentru a-și putea plăti impozitele calculate.

Intervine, totuși, situația în care gospodarul uită să declare ceva. „De vreme ce a declarat incorect, înseamnă că a ascuns o sursă impozabilă, ceea ce înseamnă, indiferent că vorbim de 2 lei sau de 2 milioane de lei, înseamnă evaziune, înseamnă de la 2 la 8 ani. Și nu numai pentru ce a făcut el, ci pentru ceea ce au făcut oamenii din gospodărie, care pot să-i fie rude sau să nu-i fie rude, să stea în aceeași casă cu el sau să nu stea în aceeași casă cu el”, a explicat Biriș mecanismul cu care ar urma să se întâlnească fiecare român, dacă aceste modificări referitoare la impozitare intră în vigoare.

Explicațiile arată că, modificările privind cota de impozitare ar putea aduce mai multe venituri în buzunarul românilor, dar și mai multe responsabilități, legate atât de modul în care aceștia își gestionează veniturile și reușesc să economisească pentru a-și plăti impozitele an de an, însă și în ceea ce privește o foarte mare atenție în momentul în care persoana salariată și reprezentantă a gospodăriei sale completează declarația de venit anuală.

2. Care va fi influența introducerii impozitului pe venitul global asupra angajatorului?

Dacă vine vorba despre angajator, acesta este foarte puțin afectat de această modificare, cea mai complicată fiind situația în care vor fi nevoiți să modifice contractele de muncă, pentru a completa în acestea salariul angajatului, ținând cont de faptul că el, ca angajator, nu mai operează anumite rețineri.

„Din punctul de vedere al angajatorului, aici pot să spun că nu mai au obligația de rețineri. Aici poate, într-adevăr ar fi mai simplu, dar ei se vor trezi cu problema că, ceea ce într-adevăr nu îi dezavantajează, pentru că salariile se negociază pe venitul net și în momentul în care salariul respectiv devine brut, pentru că tu îți vei plăti impozitele, automat ei pot spune că-ți dau mai puțin. Știți cum e, când te-ai obișnuit să negociezi netul, nu-ți pasă cine plătește taxele. În momentul în care le ai tu de plătit și netul devine brut din punctul de vedere al sumei negociate, te interesează mai mult”, susține Sebastian Bodu.

Președintele Consiliului Fiscal este de părere că pentru angajator contează costul total, valoarea salariului brut neinteresându-l în mod direct, ci suma pe care trebuie să o scoată din buzunar. Acesta plătește, în prezent, brutul din contractul de muncă, plus contribuțiile angajatorului. „În momentul în care se mută contribuțiile de la angajator la angajat, teoretic, dacă contractul meu cu angajatorul meu rămâne pe același brut, salariul net al angajatului ar trebui să scadă, pentru că el va plăti și contribuțiile pe care le plătea până acum angajatorul. Deși, teoretic, angajatorul ar trebui să îi mărească brutul, astfel încât netul să nu fie influențat, pentru că, pentru el, contează oricum costul total. Acesta era brut plus contribuțiile angajatorului, care acum nu mai există, rezultă că brutul angajatului trebuie să fie mai mare. Dar, trebuie schimbat contractul. Sunt tot felul de ipoteze pe care putem să le lansăm”, explică Ionuț Dumitru.

În ceea ce privește ipotezele posibile, Sebastian Bodu este de părere că această măsură poate conduce la apariția unui „concurs de eludare”: „Hai să ne băgăm sub prag. Deci, angajatorii vor da salarii de 2.000 de lei pe alb și restul la negru, ca să fie sub prag. Doar negociezi, care e problema?!”, susține Bodu.

Din punctul de vedere al lui Gabriel Biriș, influența acestei măsuri asupra angajatorului este neutră. „Angajatorului îi spui cât să rețină și el reține. Nu îl dezavantajează, dar nici nu îl avantajează, pentru că te-ai gândi că dacă nu mai reține, nu mai are complicații, dar el continuă să rețină contribuțiile. Deci, oricum face reținerea și declararea lor, deci, nu îi scade nicio sarcină. Și atunci, te întrebi de ce o fac…”, spune fostul Secretar de Stat.

3. Ce câștigă și ce pierde statul în cazul implementării impozitului pe venitul global?

Dincolo de angajat și angajator, statul este cel căruia îi revine responsabilitatea implementării acestui sistem și reclamă o regândire a administrației fiscale, o instruire a angajaților actuali a acestei administrații pentru a reuși să administreze un sistem care funcționează pe baza unui nou tip de impozit, de la completarea declarațiilor până la selecția de bonuri și chitanțe eligibile pentru a fi deductibile.

„Din punctul de vedere al statului este o nebunie pentru a-l administra. Este horror. Vor fi niște cheltuieli foarte mari cu reinformatizarea ANAF-ului, vor fi niște cheltuieli foarte mari cu instruirea personalului ca să administreze acest impozit, vor fi cheltuieli foarte mari cu instruirea contribuabililor să completeze declarațiile de impunere și cum să strângă bonuri și chitanțe și facturi și toate prostiile, vor fi cheltuieli foarte mari cu așa-zișii consilieri fiscali, că acum am înțeles că nu mai sunt consultanți, sunt consilieri, care vor fi luați de la ghișeele de la ANAF. Păi și la ghișee cine mai rămane? Îi iau pe directori și îi pun la ghișee? Cum o să facă? Deci, eu nu văd… Este o nebunie. Tocmai de asta s-a introdus cota unică, pentru a simplifica sistemul de administrare, adică nu îți pasă. Aceea e cota unică și gata, nu îți mai bagă cheltuieli. Și acum lumea se gândește că își va deduce… Puține lucruri vor fi deductibile. Nu va fi orice deductibil. Nu va fi deductibilă mâncarea, băutura, țigările și ce e în coșul zilnic. Vor fi deductibile anumite lucruri, investiții. De exemplu, termopane, meditații, pe care nu le simți constant. Deci asta e păcăleală că o să începi să deduci”, este de părere Sebastian Bodu, fost președinte al ANAF.

Venit din sistem, acesta consideră că sistemul deducerilor este spaima oricărui sistem fiscal, care nu va face altceva decât să dea peste cap administrarea fiscală. Bodu amintește că cea mai bună colectare din istoria Fiscului a fost cea din 2006, cu cota unică, atrăgând 1% din PIB. Fostul șef de la ANAF nu se ferește să spună că cea mai mare distrugere care a fost făcută sistemului fiscal este antifrauda fiscală. „Aceea este o miliție economică supradimensionată, bugetofagă, care omoară contribuabilii și până nu realizează acest lucru nu vor bine administrarea fiscală și, din toate astea, contaminează și alte sectoare ale ANAF, mentalitatea de milițian”, spune acesta.

Gabriel Biriș pune sub semnul întrebării argumentul adus de Guvernul actual, cel care propune această modificare a cotei de impozitare.

„Ne-au spus că s-au inspirat după modelul american și după cel francez, că acolo există așa ceva și că doar nu o fi prost la ei. Dar, acelea sunt sisteme care au evoluat într-un anumit fel și care sunt așa de multe decenii. Sunt organizate așa pe impozitul pe familie, nu pe gospodărie, nu există nicăieri în lume impozit pe gospodărie. Americanii tocmai au anunțat că o să renunțe la majoritatea deducerilor ca să simplifice sistemul. Francezii au făcut o chestiune încă și mai radicală. Au ajuns la concluzia că sistemul pe care îl au, cel concentrat pe declarații anuale pe venit și pe multe deduceri și mai puține rețineri la sursă, este mult prea complicat și scump de administrat și trec la reținere la sursă. Cu alte cuvinte, România vrea sistemul francez pe care francezii îl aruncă la coș, ca să ia sistemul românesc pe care noi vrem să îl aruncăm la coș. Pentru că administrarea noastră fiscală este, pe de o parte, în jurul CNP-ului, pe persoană, și e normal să fie așa, și pe de altă parte, în jurul reținerilor la sursă, cât mai multe rețineri la sursă, pentru că acelea sunt cel mai ușor de administrat, sunt banii cel mai ușor de luat la buget. Adică, noi suntem cu un pas mare înaintea celorlalți și ei vin după noi și vrem să dăm înapoi să ne ducem în spatele lor”, explică fostul Secretar de Stat.

Teoria este susținută și de Sebastian Bodu, care consideră că odată ce un stat s-a obișnuit cu un anumit sistem este extrem de greu să se facă trecerea la un altul total diferit. Cota progresivă de impozitare a fost introdusă în urmă cu 50 de ani. Atunci, ea a fost adoptată de anumite state, care o au și acum, și care au avut timp să se obișnuiască cu un asemenea sistem.

Sistemul românesc s-a obișnuit cu o cotă unică, motiv pentru care, schimbarea propusă de actualul Guvern pare să fie nepotrivită pentru ideea de susținere a statului și a creșterii economice și, totodată, poate crește cheltuielile prin faptul că reclamă o serie de modificări în ceea ce privește aparatul birocratic din domeniul fiscal.

4. Cât de avantajați ar fi cei al căror singur venit este salariul?

Potrivit specialiștilor care au analizat draftul propunerii de introducere a impozitului pe venitul global pe gospodărie, veniturile celor care câștigă doar din salariul lunar ar crește. Teoretic. De ce teoretic? Pentru că, „persoanele care au venituri doar din salariu vor primi în mână inclusiv impozitul, pe care îl pot cheltui și la anul trebuie să plătească. Dar, oricum, vor rămâne cu mai mulți bani în mână, pe de o parte cu deducția mai mare și pe de altă parte cu cota mai mică”, este de părere Gabriel Biriș.

„Teoretic, da. Dacă scade impozitarea de la 16% la 10% și vor fi și impozitări de 0%. Deci, teoretic, dacă ai venituri doar din salarii și mai ai și niște deduceri suplimentare, în mod clar ar trebui să plătești un impozit mai mic, cred că nu există niciun dubiu. Problema este dacă mai ai și alte venituri, pe alte venituri va fi o sarcină fiscală mai mare. Spre exemplu, la PFA, la drepturi de autor, sarcina fiscală din impozitul pe venit se diminuează, numai că la CAS crește. În momentul acesta, PFA și drepturi de autor, plătesc doar 16%. Înțelegerea mea este că se mută toate contribuțiile la angajat, astfel încât și alte forme de venit care nu sunt impozitate la nivelul acela, plătesc doar o parte din contribuții, vor plăti contribuții mult mai mari”, explică Ionuț Dumitru.

5. Care va fi situația românilor din străinătate?

Noua cotă de impozitare nu ar trebui să îi afecteze pe românii din străinătate, care vor rămâne în același regim ca și până acum. În cazul în care sunt în continuare cetățeni români, ei vor fi nevoiți să depună certificatele de evidență fiscală pentru a nu fi impozitați dublu, după cum a explicat Gabriel Biriș.