Povestea unui samurai modern. Cum mi-a schimbat Kempo viața. Amatto Zaharia: „Omul este mai mult decât o simplă mașinărie”

În sala de sport, Amatto Zaharia a învățat să-și controleze mișcările, trăirile, dar și să facă pace cu trecutul. Antrenorul crede că frustrările și dorința de răzbunare se estompează în sala de antrenament. „Furia acumulată de-a lungul anilor se eliberează prin antrenamente, prin loviturile la sac, prin competiții. Sportul te face să evadezi din această junglă urbană într-o lume aparte. Oamenii care practică sportul sunt oameni frumoși, deși fiecare pădure își are uscăturile ei, dar aici sunt mai puține„, spune Amatto Zaharia. Pe el l-a ajutat să lase în urmă un trecut plin de încercări și amintirea bătăilor pe care le primea de la tată său. „Pe această planetă, întâlnirea cu tată meu biologic s-a produs pe parcursul a trei ani, după am auzit tot mai rar de el. Viața frumoasă, pe care mi-au oferit mama și tatăl meu adoptiv, m-a făcut să șterg cu buretele și să uit primii trei ani din viața. În perioada aceea se înâmpla să fiu bătut și cu biciul. După atâția ani îmi e greu să judec cu aceeași patimă. Anii au trecut, duritatea s-a mai estompat, am înțeles cumva altfel lucrurile. Tatăl meu a murit în urmă cu 20 de ani, iar eu l-am iertat, iar astăzi îi aprind lumânări”, mărturisește antrenorul.

Suferința pe care a îndurat-o în copilărie l-au transformat, însă, într-un martor tăcut al celor care se confruntă astăzi cu aceleași probleme. Amatto Zaharia face din acei oameni, care se cred învinși de soartă, niște învingători, le inoculează dorința de izbândă, îi încarcă cu energie pozitivă: „Ca antrenor, am văzut foarte mulți copii care provin din familii dezorganizate, cu probleme, poate chiar mai mari decât cele prin care am trecut eu, pentru că mama a avut tăria și istețimea de a divorța de tatăl meu când eu și sora mea eram mici,dar sunt alte mame care cumva acceptă acest tăvălug al violenței domestice și înghit absolut orice ca să-i fie bine copilului, să nu îl despartă de tată, deși violența domestică cauzează mari probleme copiilor care văd aceste lucruri întâmplându-se în jurul lor. Acești copii se regăsesc în sporturile noastre. Mulți dintre ei se încarcă cu o violență excesivă, iar mediul de aici îi ajută să se descarce, să se elibereze, să nu devină la rândul lor ca cei pe care i-au condamnat. Mulți dintre ei ajung campioni”.

Cei care s-au resemnat în fața suferinței sunt, în opinia antrenorului, cel mai greu de modelat. „Acești oameni, care nu au reușit sau nu au avut încăpățanarea de a treace peste greutăți, poate și din cauza interiorului lor genetic, devin complexați, au impresia că orcinele le poate face rău, au impresia că sunt slabi și că pot fi bătuți oricând. Cu timpul, reușesc să treacă peste aceste complexe. E adevărat, au mai puține șanse să devină campioni, dar devin mult mai puternici, și nu mă refer aici la o calitate fizică, ci la o caracteristică interioară. Pentru că, de cele mai multe ori, forța vine din interior. Din păcate, la unii forța este mai mare, la alții forța este mai mică. Noi încercăm să dezvoltăm acea forță care îi va face să reușească în viață. Persoanele care capătă aceste complexe de inferioritate au de multe ori probleme de adaptabilitate. Se duc de multe ori la un examen pentru permisul de conducere și le tremură picioarele, au emoții excesive. Acești oameni au acceptat violența care s-a abătut în viața lor și au impresia că așa trebuie să fie, stau cu privirea în jos, sunt aplecați de spate, sunt introvertiți, nu vor să facă nimic altceva, vor doar să nu îi supere pe ceilalți. Noi reușim să le dezvoltăm acea forță interioară, să îi facem sămeargă mai departe, dar nu oricum, ci cu fruntea sus”, spune Zaharia pentru Gândul.

„Am învățat să-mi controlez emoțiile””

Amatto crede că omul are posibilitatea să-și dezvolte latura spirituală, să-și controleze trăirile. „Kempo are la bază o artă marțială apărută în Templul Shaolin, în urmă cu peste 2500 de ani, și care are înglobată în procesul de antrenament acest capitol, meditația. Din păcate, în ultimii ani, această formă de antrenament, pe care o practicam foarte des, a trecut în plan secund. În principiu, 40 de minute de meditație sunt extrem de benefice în viața unei persoane. Foarte mulți sportivi au preluat acest sistem. Membrii unor echipe de fotbal, ruby și baschet apelează la diverși maeștri pentru a-și dezvolta abilitățile în sporturile pe care le practică”, mărturisește el. Orele de studio și de meditație l-au ajutat pe Sensei să ajungă la acea liniște interioară către care tindem cu toții. „Am învățat să-mi controlez emoțiile, nu înseamnă că nu le am, de multe ori sunt foarte mari, dar nu le afișez și nu le exteriorizez. Se pot întâmpla foarte multe lucruri în jurul meu, de la cele mai simple până la cele mai castrofale, dar pe fața mea nu se poate citi nimic. Am și o intuiție foarte bună. E bine ca oamenii să se ducă către antrenamentul mental. În ultimii ani s-a dovedit că omul nu este făcut doar din carne, nu este o simplă mașinărie, ci este ceva acolo în interior care conduce asta, iar acel ceva a fost pus acolo de cineva, nu știm de cine. Noi încercăm să șlefuim acel eu interior, ca atunci când plecăm din corpul nostru să fim mai buni și mai bine pregătiți decât atunci când am venit”, mai spune Zaharia.

Un sac de box și câteva ore epuizante de antrenament pot face, astăzi, minuni și în viața celor îngenucheați de suferință. „Persoanele care au complexe de inferioritate sunt cele mai predispuse să facă depresii.În clipa în care ți s-a inoculat ideea că ești slab, că nu poți să reușești nimic, ești ca un gândac care poate fi strivit oricând, de oricine. Noi rezolvăm aceste probleme, care apar pe fond nervos, prin antrenamente, nu cu medicamente. Mergem și creștem sursa interioară a fiecărei persoane care practică Kempo. Nu este o muncă ușoară. Depresia este o boală grea, este boala secolului, dar prin metodele noastre îi atenuăm efectele și o vindecăm. Poți să începi practicarea acestui sport la orice vârstă, fără a urmări competența profesională””, completează Amatto Zaharia pentru Gândul.

„Dacă nu venea Revoluția, cu siguranță aș fi fost condamnat”

Nicolae Ceaușescu și-a dat seama de puterea artelor martiale și la sfărșitul anilor `70 a interzis aceste forme de luptă. Această pasiune pătimașă l-ar fi putut costa pe Amatto Zaharia libertatea. „Pe atunci aveam patru săli deschise în diverse școli. Din acest punct de vedere nu s-a schimbat nimic în 25 de ani, nici acum nu avem vreo sală dată de Ministerul Sporturilor. Nu eram mulți la vremea respectivă, antrenamentul nu se făcea la vedere, mai riscai să ți se oprească curentul, aprindeai lumânări, căldură nu era, dar una peste alta aveai posibilitatea să găsești o sală și să practici acest sport. Este adevarat că cei mai proeminenți aveau dosare. Eu am unul de foarte multe pagini. Am fost anchetat în dosarul Cămășile Negre, care a fost instrumental la începutul anilor ’87 și s-a închis în ’89. Dacă nu venea Revoluția, cu siguranță aș fi fost condamnat. Mă chemau la declarații in fiecare săptămână și nu mă simțeau foarte confortabil. Acuzația era gravă: Amatto Zaharia a constituit un grup paramilitar care intenționează să răstoarne guvernul aflat la putere. Acest grup paramilitar era format din tot felul de copii, ca și în ziua de astăzi. Mă așteptam să fiu condamnat„, povestește Zaharia pentru Gândul. Sportivul nu a avut parte de tihnă nici după căderea regimului ceaușist. „În anii 90 era o perioadă de haiducie, nu știam unde să o luăm. Au încercat să mă coopteze în armată, în servicii speciale, dar am refuzat”, declară el.

A făcut antrenamente de-a lungul anilor cu foarte mulți maeștri recunoscuți la nivel mondial. A primit oferte avantajoase de a antrena în străinătate, dar a ales să renunțe la 20.000 de euro pe lună și să lupte în România. „Unul dintre profesorii mei este din Japonia. Kancho Yoshiji Soeno este o legendă în lumea artelor marțiale. L-am cunoscut în 2002 și de atunci am facut tot felul de stagii de pregătire.Benny Urquidezeste un al luptător sensațional care timp de 25 de ani nu a fost invins de nimeni El este cel care a pus bazele cascadoriilor în S.U.A, a lucrat cu foarte mulți actori de acolo, a jucat în filme cu Jackie Chan. Probabil că anul acesta va veni în România și Don The Dragon Wilson. Trebuia să ne vedem și anul trecut, a fost un eveniment la care eram amandoi invitați, dar nu am putut să particip””, spune Amatto Zaharia.

Greu de ucis

Îți încleștează pumnul în fiecare zi, însă cu toate astea, Sensei recunoaște că orice învingător poate avea și momente de slăbiciune. „Nu am plâns de foarte multe ori în viață, dar s-a întâmplat”, mărturisește el. Cu toate astea, faimosul sportiv nu a intrat niciodată supărat în luptă, nu s-a uitatniciodată la un adversar ca la un dușman. „Îl vedeam ca pe un obiectiv peste care trebuie să trec. Am rămas în relații bune cu mulți dintre cei cu care m-am întâlnit în ring. Când câștigam o finală, și adversarul pleca șifonat, îmi părea rău că l-am lovit atât de tare și îi înmânam cupa mea pe podium. Mi-a plăcut întodeauna să lupt, am practicat acest sport cu plăcere”. Nu a fost niciodată aproape de moarte, dar momentele grele nu l-au ocolit. „Am fost un justițiar, un rebel, nu mi-a plăcut niciodată nedreptatea, așa că mă bagam în diverse situații pentru a-i apăra pe alții. Am avut multe accidentări de-a lungul timpului, de la fracturi până la tăierea cu sabia a unor tendoane. Cele mai multe răni mi le-am tratat singur. Îmi puneam singur ghipsul sau o copcă”, spune Zaharia.

Deși a trăit multe victorii în ring, adevărata fericire a simțit-o în momentele petrecute în doi. Astăzi, antrenorul consideră că doar împlinirea în dragoste îți poate da liniștea de care ai nevoie. „Suferința din dragoste te domină. Nu mai ai chef de nimic, nu mai ai forță, nu mai ai vlagă, nu mai ai dorință, nu poți să dai același randament ca atunci când ești binedispus și jovial. Cine spune că nu suferă din dragoste, epatează. Dacă ai liniște cu persoana la care ții, atunci și randamentul crește”, mărturisește Amatto Zaharia pentru Gândul.

Un articol de Simona Tudorache

.